Juan Antonio Albacete Anquela, antrenorul celor de la Alcorcon, a fost primul care a ajuns la stadion. În gura vestiarului s-a găsit cu Nico Rodriguez, directorul sportiv. Alberdi și David Sanz, doi dintre jucători, tocmai ieșeau de la masaj. ”Mister, facem și noi o noapte dintr-aia magică?” Ei, băieții din Segunda B, adică liga a treia spaniolă, aveau meci, în Copa del Rey, cu barosanii de la Real Madrid. Și, da, găseau puterea să se gândească la o seară de vis.

Gazdele au început a ajunge la arenă cu două ore înainte, conform obiceiului. Mașinile n-au încăput, toate, în parcare, așa că unii le-au lăsat pe stradă, suite pe trotuar. Gentuța de fotbalist sub braț, au ieșit să ”simtă” gazonul. Tribunele erau aproape goale, dar urmau să se umple, nicio problemă.

Real a ajuns cu 64 de minute înainte de fluierul de strat. Porțile cele mari de la intrarea de pe stadionul ”Santo Domingo” se deteră la o parte, pentru a face loc autobuzului celei mai galonate echipe din lume. Primul a coborât antrenorul, Manuel Pellegrini. Apoi Benzema, cu nelipsitele căști albe, imense, pe urechi, Marcelo, Raul. Escadron închis de Guti, Granero și Adan. Trupă frumoasă, n-au zăbovit mult pe afară: au salutat fanii, apoi, direct în vestiar.

Realul a avut perioade tumultoase in decursul istoriei, iar un alt exemplu a fost dezbatut intr-o alta postare pe blogul nostru, unde Roberto Carlos "a dat din casa" povesti in care era implicat alcoolul. 

Povestea Cenușăresei cu crampoane

Anquela a încuiat ușa. De-a dreapta sa stătea Manolo Cano, secundul, și, doi pași mai încolo, Dani, preparatorul fizic. Tremura olecuță, așa că și-a zis să se calmeze înainte de a le spune o…poveste. ”Voi fi scurt! Ei sunt cei mai buni, cei mai înalți, cei mai frumoși, cei mai cunoscuți…noi, ăia săraci, muncitori, neștiuți de nimeni…dar e foarte posibil ca la 12 noaptea să ni se întâmple ce i s-a petrecut Cenușăresei și să ajungem la Prinț. Așa că să vă strângeți bine ghetele pe picioare și să muncim cu onestitatea și umilința ce ne-a caracterizat dintotdeauna. Hai, la joc!”

Nici ei nu pot crede: jucătorii celor de la Alcorcon, bucuroși că au învins, cu 4-0, cea mai galonată echipă din lume

După prima jumătate de oră, era 2-0. Borja punctase în 15, Arbeloa marcase în propria poartă. Real Madrid mai călcase strâmb, fie cu Deportivo La Coruña, chiar pe ”Bernabeu”, în ziua în care împlinea 100 de ani de existență, pe 6 martie 2002, în finala Cupei Regelui sau cu Toledo, care reușea să o elimine tot din competiția KO, dar Alcorcon venea, totuși, din liga a treia. 3-0 la pauză, Ernesto.

Anquela a închis iar ușa. ”Nu putem continua să jucăm așa, lăsăm prea multe spații goale. Trebuie să strângem benzile”, a spus. Jucătorii se uitau ciudat. Iñigo Lopez și-a dres glasul, a zis să fie el purtătorul de cuvânt: ”Mister, noi suntem cei care avem avantaj, e 3-0 și se pare că sunt în corzi”. Dar antrenorul nu vrea să audă nimic! ”Am greșit două pase scurte, de începător, apoi am făcut un fault total prostesc. Dacă lăsăm garda jos, ăștia ne omoară! Mă, ați înțeles, ne omoară!”

Băieții au intrat la fel de montați. 4-0 în minutul 52, cu Borja din nou marcator. Omul trecuse pe la grupele de copii și juniori de la Real Madrid, plătea cotizație la albi din 1991. Povestește. ”Acel meci a fost piatra de temelie pentru ceea ce ne propusesem: accederea în Segunda Division”.

Real Madrid nu s-a prezentat cu rezervele la acea partidă. Din contră!

Din tribune, Benito, un fel de Manolo local, suflă-n portavoce. 90 de minute, fără oprire. “Nu cred că am repetat niciun cântec atunci”, avea el să spună. Peste ani, Pellegrini declara că se uitase de câteva ori înspre tribună, mirat, și el, de forța cu care cânta Benito: ”Nu aveai cum să-l oprești, niciodată pe acel om! Nicodată!”

La ”oficială”, don Florentino Perez, unul dintre cei mai bogați și mai respectați oameni din Spania, stă de vorbă cu Esteban Marquez, gazda. Meciul se termină. Primul, supărat, merge spre limuzină, flancat de gărzile de corp. Al doilea, în al nouălea cer, coboară la vestiare. ”Știți că nu fac asta, nu prea vin pe aici, pentru că nu-mi place, dar am fugit de microfoanele reporterilor. V-am spus că nu ne fac, ce naiba? Doar sunteți jucătorii lui Alcorcon, no?” Fotbaliștii îl iau în brațe. Mulți spun că echipa asta trăiește datorită lui…

A supraviețuit doar Tito, magazinerul

De atunci, de la acel incredibil 4-0, din acel incredibil 27 octombrie 2009, au trecut 10 ani. De a doua zi, de dimineață, apăruse, în limba spaniolă, un nou termen: ”Alcorconazo”. Real avea să câștige, în retur, cu 1-0, așa că mica trupă mergea mai departe.

După un deceniu, doar Tito, magazinerul, a mai rămas la Alcorcon. Omul care curța vestiarele, nu pleca până nu le lăsa ”lună”. Și atunci, și acum! ”I-am înțeles perfect pe cei de la Real Madrid. Au ieșit cu capetele plecate. Nu m-am bucurat de răul lor, Dios Mio, dar eram mândru de băieții mei, așa că nu m-am ascuns!”

Presa catalană s-a bucurat: Real Madrid a ținut prima pagină a ziarelor din Barcelona!!!

Din cei 11 titulari de atunci, Juanma, portarul, e fără echipă. Nagore, fundașul lateral a suferit, pe când îmbrăca tricoul celor de la Huesca, o gravă accidentare. Și-a revenit, dar a pierdut trenul și acum stă acasă. ”Centralii” Iñigo Lopez și Borja Gomez își văd, în continuare, de treabă: unul a la Sanse, în Segunda B, celălalt tocmai în îndepărtata Indie, la Quess East Bengal.

Anuarbe a dat șortul pe costum: e delegatul celor de la Fuenlabrada. Căpitanul de atunci al fostei echipe antrenate de Cosmin Contra, Rubén Sanz, e profesor la colegiul Balmes de Mostoles, iar Sergio Mora face parte din corpul tehnic al celor de la Getafe. Diego Cascon va deveni conductor de tren la Renfe. ”Va deveni”, pentru că în aceste zile și-a luat licența, urmând a sui într-o locomotivă.

Raul s-a retras, după 741 de meciuri la Real Madrid. Benzema și Marcelo continuă să evolueze la cea mai galonată echipă din lume. Francezul este, mereu, cu căștile pe urechi.

Să fim înțeleși. ”Reconstituirea” este făcută de colegii de la cotidianul iberic ”MARCA”, noi adăugând doar câteva dintre amintirile păstrate din acele zile. Acum, la 10 ani de atunci, băieții au dat o masă. Au petrecut, au ”reintrat” pe gazon. La un moment dat, Rubén Sanz, căpitanul de la ”Alcorconzo”, a bătut într-un pahar și s-a ridicat în picioare. Toți au crezut că va urma un speech. A zis doar atât: ”Bă, voi vă dați seama ce am făcut???” (sursa: ”MARCA”)

27 octombrie 2009, Copa del Rey

Alcorcon – Real Madrid 4-0 (au marcat Borja Perez 16 și 52, Arbeloa 22 – autogol, Ernesto 39)

Stadion: ”Santo Domingo”, Alcorcon, Madrid

Spectatori: 2.997 Arbitru: Javier Turienzo Alvarez

Alcorcon: Juanma – Rubén Anuarbe, Iñigo Lopez, Borja Gomez, Nagore – Rubén Sanz, Ernesto, Sergio Mora, Fernando Bejar – Diego Cascon, Borja Perez. Au mai jucat: Jeremy Lempereur, Carmelo și Bravo. Antrenor: Juan Antonio Anquela

Real Madrid: Dudek – Arbeloa, Raul Albiol, Metzelder, Drenthe – Diarra, Guti, van der Vaart, Granero – Raul, Benzema. Au mai jucat: Gago, Marcelo, van Nistelrooy. Antrenor: Manuel Pellegrini

La agentia de pariuri sportive Unibet gasesti un portofoliu complet de selectii. Avem optiuni antepost, live, pre-meci, dar si action betting, pariurile fulger, care iti vor da deznodamantul in 60 de secunde. Poti miza si pe selectii speciale, cum ar fi urmatorul manager demis din La Liga si alte selectii care merita atentia ta.