25 de ani de Wimbledon

Primul Wimbledon, din 1877, s-a desfășurat cu doar 22 de bărbați concurând timp de cinci zile în fața a câteva sute de spectatori. Avansând rapid către epoca modernă devine un spectacol diferit și unic . Evenimentul din acest an va include nu mai puțin de 660 de meciuri programate pe parcursul a 14 zile, la care se așteaptă să participe peste jumătate de milion de fani ai tenisului.

Campionatul se mândrește cu o istorie ilustră de 135 de ani, dar, datorită unei veritabile sărbători de talent, ultimii 25 de ani au fost, fără îndoială, cei mai mari și cei mai buni - și am oferit oportunități interesante de pariere la fiecare etapă a acestui eveniment

Stai alături de noi, în timp ce cronicizăm creșterea și evoluția campionatelor și câteva statistici uluitoare de la propria noastră lansare în 1997.

Momente remarcabile din ultimii 25 de ani

2000: Sampras, ”în Rai” pentru a șaptea oară

”Pistol Pete” a dominat autoritar grand șlamul londonez între anii 1993 și 2000. Americanul a câștigat 53 dintre cele 54 de partide disputate în acest interval. Între anii 1993 și 1995 a reușlit tripla, respectiv patru titluri legate între anii 1997 și 2000. Astfel a egalat recordul de atunci, de șapte titluri la masculin.

2001: Răsplata răbdării pentru Ivanisevic

Goran Ivanisevic, după ce a pierdut trei finale în anii 1990 cu siguranță a simțit că titlul de la Wimbledon este mai departe ca niciodată. Fostul câștigător mondial al locului 2, a fost învins atât de Sampras, cât și de Andre Agassi în acea perioadă, dar a revenit pentru a uimi mulțimea din sudul Londrei în 2001. Ajuns la Campionate, s-a clasat pe locul 125 în lume, asul croat i-a învins pe Andy Roddick, Tim Henman și Pat Rafter în drumul către primul titlu de mare șlam din carieră.

2008: Revenirea lui Rafa

În timp ce Rafa Nadal a fost pentru mult timp regele de la Roland Garros, el a întâmpinat dificultate pe terenurile de iarbă, pierzând în fața lui Roger Federer în finalele din 2006 și 2007. Cu toate acestea, Perla de la Manacor a ajuns la marele șlem londonez din 2008 în formă, după ce l-a învins pe maestrul elvețian în finala de la French Open, concretizând o serie de 23 de victorii la rând. Câștigând cu această ocazie, spaniolul și-a revendicat prima coroană de la Wimbledon, după o finală extenuantă, plină de ploaie, împotriva vechiului său rival Federer.

2013: Așteptarea Marii Britanii s-a încheiat

Așteptarea Marii Britanii pentru un campion la simplu masculin a fost atât de lungă, încât doar octogenarii își vor aminti ultimul succes al lui Fred Perry în 1936. Dar într-un final, Andy Murray, a pus capăt în cele din urmă, a 77 de ani de suferință. Murray a pierdut în fața lui Federer în 2012, dar s-a întors cu un mare șlam (US Open 2012) și o medalie de aur olimpică. Cu o încredere puternică de sine, scoțianul l-a învins pe Djokovic în fața a 15.000 de fani bucuroși.

2017: Federer atinge ”gr-eight-ness”

Maestrul elvețian Federer dorea să revendice onoarea absolută a majorității titlurilor de simplu masculin după ce a egalat recordul cu a 7-a victorie în 2012. Cu toate acestea, siguranța de sine nu era la cote maxime după patru ani nu tocmai buni la SW19. Aceste temeri au fost înlăturate, totuși, când a dispus de Marin Cilic în doar o oră și 41 de minute, pentru a-i depăși pe Pete Sampras și William Renshaw și pentru a-și ridica a opta coroană la Wimbledon.

2019: Un final epic

Finalele de la Wimbledon, după cum am văzut și în duelul Federere vs Cilic, pot fi treburi rapide; De fapt, cea mai rapidă finală a durat doar 36 de minute! Vechii inamici, Federer și Djokovic s-au confruntat pentru a treia oară în meci și, în ciuda faptului că a fost nevoit să salveze două mingi de meci, sârbul a avut puterea să revină pentru a câștiga un clasic modern în patru ore și 57 de minute.

2000: Sampras, ”în Rai” pentru a șaptea oară

”Pistol Pete” a dominat autoritar grand șlamul londonez între anii 1993 și 2000. Americanul a câștigat 53 dintre cele 54 de partide disputate în acest interval. Între anii 1993 și 1995 a reușlit tripla, respectiv patru titluri legate între anii 1997 și 2000. Astfel a egalat recordul de atunci, de șapte titluri la masculin.

2001: Răsplata răbdării pentru Ivanisevic

Goran Ivanisevic, după ce a pierdut trei finale în anii 1990 cu siguranță a simțit că titlul de la Wimbledon este mai departe ca niciodată. Fostul câștigător mondial al locului 2, a fost învins atât de Sampras, cât și de Andre Agassi în acea perioadă, dar a revenit pentru a uimi mulțimea din sudul Londrei în 2001. Ajuns la Campionate, s-a clasat pe locul 125 în lume, asul croat i-a învins pe Andy Roddick, Tim Henman și Pat Rafter în drumul către primul titlu de mare șlam din carieră.