Preț de câteva sezoane, italianul s-a zbătut să îmbrace ”la maglia nera” din Giro d’Italia. Se ascundea prin păduri, își tăia cauciucurile sau se punea la masă prin satele pe unde trecea. Uneori, avea și concurență.
Țâncii sar de juma’ de metru și urlă: ”Pe aici, pe aici!”. Tipul, deși e pe bicicletă, asudat, pare că merge la promenadă. Două ore, două ore oameni buni au trecut de când primii cicliști săriseră linia de sosire!!! El e! Mala, Mala cel iubit de toți, ultimul, dar aplaudat ca și cum ar fi cel dintâi. E plin de julituri, ciupituri, răni. Însă surâde. Da, surâde! Imaginea aceasta n-o vezi la campioni. Pentru că ei sunt prea preocupați să câștige.
În Italia finalului anilor ’40, Luigi Malabrocca este un erou. E simbolul celor mulți, al celor umili, al muncitorilor, al țăranilor. Da, paradoxal, dar e iubit tocmai pentru că e cel mai moale din breasla sa! Malabrocca e ciclist. Slab! Slab de tot! Cel mai lent dintre toți. Cel care termină, mereu, ultimul!
E 1946, când organizatorii ”Il Giro” decid să introducă un nou tricou, o maglia distinctivă. Îl va purta ultimul clasificat la general, va fi de culoare neagră. Multora nu le scapă ”simbolistica”: așa erau fostele ”camicie nere” fasciste, o formă de a încerca ”răzbunarea” pe nenorocirea ce a mușcat din Italia și din lumea întreagă vreme de șase ani. Iubitorii fenomenului adoptă imediat noua idee. Așa e construit sufletul: să-l dorească pe cel de pe primul loc, dar și de pe ultimul.
Mulți au spus că e ușor să termini primul de la coadă. Total greșit! Îți trebuie multe lucuri! În primul rând, carismă. Dacă ești jovial, poți intra în casele oamenilor, în plină cursă. Te poți așeza la masa lor și, în acest fel, mai trec 30 de minute. Oase de fier, trup de oțel: de fiecare dată când te prefaci că ai căzut trebuie să te ridici, nu? Picioare agile, penrru a te putea ascunde după arbori. Plus o voință uriașă: dacă termin pe ultima poziție și apari plângând, nimeni nu te va băga în seamă. Dar dacă ești lingură de lemn și te ițești surâzând, toată lumea te va aplauda!
Cum arată un melc pe două roți?
Luigi s-a apucat de treabă în 1946. Avea 26 de ani când s-a gândit să sfârșească ultimul! Ce să vezi, a reușit, cu toate că a terminat al patrulea sprintul din ultima etapă, Mantua – Milano! Dar, cu toate acestea, a… încheiat pe locul al șaselea la venituri! A primit bani, diverse premii, apoi pompe, roți de cașcaval, vin, chei tubulare, roți, cadre de bicicletă.
Anul următor, în 1947, la fel, numai că puțin mai greu. Și asta deoarece apăruse un contracandidat, Sante Carollo. Unul se pitula prin boscheți, altul își înțepa cauciucurile. Unul ”cădea” la prima curbă, celălalt zăbovea mai mult prin baruri!
A început să fie invitat peste tot în lume. Iubea Iugoslavia lui Tito. Sârbii dădeau bani grei pentru a vedea… un melc pe două roți! Și-a venit 1949! Da, pare greu de crezut, dar anul acela, în ”Il Giro”, protagoniști n-au foști imenșii Coppi și Bartali, ci Carollo și Malabrocca.
Luigi avea ”experiență”, știa ce trebuie făcut. Sante, zidar de profesie, purta de partea sa o caracteristică extrem de importantă: chiar era slab! Așa că a apărut un duel legendar! Cei care cronometrau li s-au plâns organizatorilor: nu puteau sta până încheie cei doi! Dar publicul asta dorea, să vadă cu termină… cei mai terminați dintre cicliști.
Poreclit ”Chinezul”, Luigi Malabrocca rămâne, și astăzi, o mare figură a ciclismului italian
Carollo a încheiat o etapă pe o bicicletă împrumutată de la un puști dintr-un sat. A lui se frânsese. Sau fusese frântă, depinde de versiune. Invidios, Malabrocca venise la următoarea ”întâlnire” cu o bicicletă… de damă, cu care concurase 100 de kilometri! Sante ”căzuse” de șapte ori într-o zi, Luigi se ascunsese într-un rezervor de apă, pe un câmp. Când fusese întrebat ”Ce faci aici?” de către țăranul care avea pământul, dăduse unul dintre cele mai interesante răspunsuri din istoria sportului: ”Alerg în Turul Italiei!”.
Malabrocca nu se putea concentra, a calculat greșit. Și-a spus că dacă zăbovește, în casa unui sătean întâlnit pe parcurs, mai mult, dacă rămâne și la desert, va ajunge ultimul… Dar ”maglia nera” a trecut la Carollo.
Se știa, de mic, cu marele Fausto Coppi. Stăteau aproape și, la anii tinereții, concurau spiță lângă spiță. După ce ”Il Campionissimo” a cucerit cinci titluri în ”Il Giro”, zice-se că Luigi s-a dus la el, i-a întins mâna și i-a spus: ”Ciao, Fausto, rivalitatea noastră s-a terminat!”. Dar Coppi l-a iubit mereu. Când Adriano de Zan, de la RAI, a făcut unul dintre ultimele interviuri cu Malabrocca, i-a adus de la Faustino, ”puiul” lui Coppi, una maglia rosa.
Omul a început să plângă, apoi, s-a dus, nițeluș, până în casă. A ieșit cu tricoul negru. ”Dă-i asta, ca amintire, lui Faustino. Cu siguranță că tatăl lui n-a purtat, niciodată, așa ceva!”.
Luigi n-a fost, mereu, ultimul. După 1949 a decis să nu mai concureze în faimoasa competiție. A câștigat 138 de curse, dintre care 15 ca profesionist, semn că dacă voia, putea! De două ori a devenit campion al Italiei la ciclocros. S-a retras din șa în 1956. Inima a început să nu-l mai asculte, a avut nevoie și de o intervenție chirurgicală la gât.
A plecat la 86 de ani. Puțini sportivi s-au putut lăuda, în a lor viață, că au fost și ultimii, și primii.
La Unibet poti urmari in direct toate meciurile sezonului si gasesti o oferta completa privind pariurile pe fotbal. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe MVP, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde. Prin BetStream, la Unibet poti paria direct din streamul transmisiunii, fara sa pierzi nicio secunda de actiune pe NBA, Euroliga, Eurobasket si cele mai tari competitii.
