După debutul din 1930, România a mai participat, până în 1970, la două ediții de Cupă Mondială. La cea din Franța, avea să producă una dintre cele mai mari surprize ale fotbalului. În sens negativ

De obicei, în preajma startului unei noi ediții de Campionat Mondial, când facem referire la naționala României, ne gândim la prima noastră participare la o astfel de sărbătoare – cea din Uruguay, de la inaugurare, în 1930 – ”sărim” la Mexico ’70, pentru a istorisi, apoi, legendele ”Generației de aur”.

Despre Italia 1934 și Franța 1938 se vorbeșe mai puțin.

Pe finalul lui 1933, tot Costel Rădulescu – ajuns la a 29-a ”selecție” pe banca tehnică – e antrenor, bazându-se pe jucătorii de la Ripensia, Crișana ori C.A.O. Mergem, în octombrie, la Berna. Avem 2-0, apoi cădem, inexplicabil, și se termină 2-2. Pe drum, primim vestea că există ceva probleme cu Iuliu Baratky, debutat în jocul contra celor din ”Țara Cantoanelor”.

Băiatul, născut în Oradea, la 1910, pe atunci parte de Imperiului Austro-Ungar, jucase și pentru naționala Ungariei. Karl Rappan, selecționerul helvet, denunță că Baratky n-a petrecut perioada de ”carantină”, de trei ani, Costel Rădulescu se luptă, însă, în van: pierdem cu 2-0 la ”masa verde”, iar Gyuszi primește o suspendare de doi ani.

E 29 aprilie 1934, ”decisvul” cu Iugoslavia, pe ONEF, cu 20.000 de suflete în tribună. E tensiune mare până aproape de final, dar ”Calul” Dobay rezolvă problema, învingem cu 2-1, suntem, pentru a doua oară, prezenți la un turneu final de Campionat Mondial, iar fanii invadează arena, lucru neobișnuit în România acelor ani.

N-avem vreme de meciuri amicale. Scurt și la obiect: calificare obținută pe 29 aprilie, primul joc la ”Mondiale”, 27 mai. Jucătorii nu sunt lăsați să lipsească atât – ”Domnul Vogl ocupă un post de la care ar putea lipsi cel mult 4-5 zile, în niciun caz două săptămâni itinerariul FIFA. Nu ne gândim să-l învoim nici măcar sub forma unui concediu neplătit”, spunea cei de la ”Astra Română”, de unde cel poreclit ”Ciogli – Baci” primea simbrie.

Dăm piept, la Trieste, cu Cehoslovacia. Pe ”Venus” sunt montate megafoane, pentru ca lumea să asculte meciul, în comentariul celebrului Gheorghe Țari. Începem sus, Dobay marchează, dar pierdem, cu 2-1, cu un Planicka, portarul cehilor, în zi mare. Impresia generală e că trebuia să câștigăm, iar consolarea vine din faptul că cei care ne-au învins ajung în finală, unde pierd contra Italiei, campioana mondială.

La cel de-al treilea Campionat Mondial la care participăm consecutiv – Franța 1938 – plecăm favoriți, dar ne întoarcem după primul joc, disputat în două întâlniri, pentru că așa cum avea să declare Dobay, ”i-am luat pe sus pe omuleții cu obrajii arși de soare și echipament învelit în hârtie de ziar”. Sorții ne scot în cale, în runda preliminară, Argentina. Dar sud-americanii anunță că nu participă, supărații că FIFA dăduse organizarea, de două ori la rând, Europei. Trebuie să jucăm cu Egiptul.

Însă africanii au Ramadanul și cum forul mondial nu acceptă modificarea datelor… Ajungem să evoluăm contra Cubei, la prima și… ultima ei prezență la un turneu final. În țară e mare sărbătoare la auzul veștii, iar presa internațională ne plasează… printre favorite: ”Nu ne-ar surprinde deloc să vedem unsprezecele românesc în finala Cupei Mondiale”, scrie jurnalistul Maurice Pefferkorn în faimosul ziar franțuzesc ”L’Auto”.

Cubanezii fac mult până în Franța, cu spanioli în lot, refugiați pentru că în patria lui Cervantes era, deja, Război Civil. Trag la Tolouse, unde antrenorul nostru, ”Țane” Săvulescu, merge să-I spioneze: ”Le dăm de la șapte în sus! I-am văzut pe toți. Vai de capul lor, săracii!”.

5 iunie 1938 a picat într-o duminică. Organizatorii aproape că nici nu cunosc adversara noastră, pe bilete apărând țara… ”America Centrală”. Greu de crezut, dar intrăm în prelungiri. Costică Rădulescu nu vrea să submineze autoritatea terhicianului, însă intră în vestiar și țipă nițeluș. E minutul 105, veșnicul Dobay închide tabela la 3-3 și, pentru că nu există lovituri de departajare, urmează… rejucarea, peste patru zile, în același loc.

”Am privit cu multă superficialitatea întâlnirea cu Cuba… Aveau o viteză uimitoare și se antrenau cu tragere de inimă și din convingere. Noi însă ne formaserăm o idee greșită despre posibilitățile lor”.

Ștefan Dobay

Pentru meciul din 9 iunie se fac multe modificări. ”Calul” deschide scorul, Socorro și Tomas Fernandez fac 2-1 pentru cubanezi și una dintre cele mai mari surprize din istorie tocmai se consemnează. România pleacă spre casă, Cuba merge mai departe, unde dă peste Suedia, nordicii făcând instrucție de front, 8-0!!! ”Noi, de la început, am intrat pe teren îngâmfați. I-am văzut pe cubanezi îmbrăcați lejer, în bluze de vară și cu sandale dintr-o împletitură subțire. I-am asemuit cu un grup de studenți sau de copii mai mărișori care venea de la joacă și se ducea la gârlă”, încheie Dobay.

La primul joc după Toulouse, antrenorul ”Țane” Săvulescu este destituit. Rămânem cu mândria că Nicolae Covaci avea să devină primul jucător român din istorie cu trei prezențe la un turneu final de Campionat Mondial.

La Unibet ai cea mai buna oferta privind pariurile pe Mondial. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului, pe golgheter, sau pe faptul ca o echipa va iesi din faza grupelor, fie doresti sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, la noi ai o oferta de top. De asemenea, ti-am pregatit o avalansa de promotii, cote marite zilnice, o functie ”Crearea pariu” imbunatatita, recompense misterioase si un joc BOUNCE gratuit, unde poti castiga marele premiu de 500.000 RON!