Dupa seria furibunda de victorii consecutive, MAX Holloway a avut parte de un soi de trezire la realitate, dupa ultima lupta a sa cu Dustin Poirier, la categoria usoara (155 pounds). Vechiul sau rival l-a invins, insa trebuie subliniat faptul ca pentru acea lupta, hawaianul a fost cel care a urcat in greutate. Forcingul de pe finalul de meci nu a fost suficient penntru Max pentru a schimba decizia arbitrilor, care l-au vazut pe Poirier castigatorul meritoriu.
Astfel s-a incheiat una dintre cele mai lungi serii de victorii consecutive din UFC, Holloway avand nu mai putin de 13 meciuri fara esec, inaindea disputei cu Dustin. Duminica dimineata, campionul de la categoria pana (145 pounds), Max Holloway, isi apara centura pe care o detine la aceasta categorie unde nimeni nu l-a pus in pericol in ultimii ani.
Frankie Edgar e un veteral al acestei divizii, cu o cariera in UFC intinsa pe nu mai putin de 12 ani. In varsta de 37 de ani, el e un luptator extrem de experimentat. La doar cateva luni de la debutul lui Max la profesionisti, Edgar castiga titlul la categoria usoara, in 2010. Din multe puncte de vedere, aceste meci e intre un exponent al "scolii vechi" contra unui aprig luptator din noul val.
Max are o alonja total atipica pentru aceasta categorie, e un luptator foarte mare, iar diferenta de 12 cm in inaltime dintre cei doi, ii ofera luptatorului din Hawaii, o alonja net superioara. Trebuie mentionat insa ca probabil niciodata in cariera sa, Max nu a evoluat in fata unui takedown artist precum Edgar, un luptator foarte abil si versat, care stie cum sa duca lupta la sol.
Edgar a dus mai departe stilul dezvoltat de Sean Sherk "boxing into takedowns" si l-a transformat intr-o arta. Sean e un fost luptator UFC retras in 2010, care avea un stil aparte. Miscarile din maini derutante distrageau adversarii si intr-o clipita acestia se trezeau doborati la pamant. Asta pana cand adversarii lui Sherk s-au prins ca alonja sa e una total inofensiva si nimeni nu ii lua loviturile de pumni in serios.
Spre deosebire de Sean, Frankie e o veritabla masinarie pentru care nu conteaza adversarul din fata. Stilul sau teribil de ofensiv, de a merge si a-si urmari obsesiv adversarul, l-a facut remarcat drept unul dintre cei mai de temut luptatori din ultimul deceniu. Chiar daca masoara mai putin de 1.70, Frankie a luptat si la categoria usoara, la 70 de kg (155 pounds), iar disputele sale din urma cu cativa ani, contra Yair Rodriguez si Jeremy Stephens, raman de referinta, la fel si meciul contra Gray Maynard, din 2011.
Edgar reuseste ca din fulger sa il puna la pamant la o categorie superioara pe Jeremy Stephens
Au trecut mai bine de 6 ani de cand Edgar a coborit in categorie si s-a stabilizat la 145. De atunci si pana acum, Edgar a pierdut doar trei partide, acestea in fata a doi luptatori diferiti. Cel mai recent insucces al sau a fost in fata lui Brian Ortega. Acesta din urma, un specialist in jiu-jitsu, a reusit sa se apere foarte bine si sa evite lupta la sol, iar dupa o lovitura violenta de cot, a urma un uppercut care l-a doborit definitiv pe Edgar.
Luptatorul care s-a dovedit a fi "criptonita" lui Edgar a fots Jose Aldo, unui dintre cei mai cunoscuti "anti-wrestleri" din istoria MMA-ului. Brazilian la origini, Aldo a refuzat cu orice pret sa cada in capcana lui Edgar si in loc sa mearga catre acesta si sa-l atace, a eliminat miscarea laterala si a mers pe o miscare pivotanta care i-a redus drastic din mobilitate si din oportunitatile de takedown ale lui Frankie.
In mod evident, Max Holloway nu e Jose Aldo si a demonstrat acest lucru in ultimele doua meciuri directe, in care l-a spulberat pe brazilianul trecut de prima tinerete. Holloway e un luptator care trimite un mare volum de lovituri si prefera sa vina peste adversar. Chair daca are o alonja total atipica pentru categoria sa, in mod invariabil, daca va pastra stilul ofensiv recunoscut, probabil se va expune si va intra in aria in care Frankie ar putea sa-l puna la pamanat si sa puncteze un takedown.
Ramane de vazut ce strategie vor adopta fiecare dintre jucatori. Ultimul meci al lui Max la 145 a doborit numeroase recorduri in materie de volum al pumnilor trimisi, incasatorul fiind Brian Ortega. A fost un meci in care ambii luptatori porneau cu sanse egale, daca ne raportam la cotele la pariuri, insa dominatia lui Holloway a fost una totala si acesta a avut o tactica ultra-ofensiva. Sute de pumni a absorbit Brian, pana cand arbitrii au simtit ca trebuie sa opreasca lupta. In acea partida, Ortega a reusit sa-l puna la podea pe Holloway de doua ori, insa fara folos.
Edgar e un "takedown artist" superior lui Ortega, din acest motiv e posibil sa avem din partea lui Holloway o abordare ceva mai conservatoare fata de meciul cu Brian, un posibil motiv fiind si esecul suferit in fata lui Poirier si "revenirea cu picioarele pe pamant", dupa fabuloasa serie de invincibilitate.
Probabil vom vedea din partea lui Max o tactica asemanatoare cu cea din primul meci cu Aldo. In acea disputa, hawaianul a folosit numeroase eschive si simulari ale unor lovituri, permitandu-i lui Aldo sa se apropie si sa-l surprinda cu lovituri pe contra. A fost o tactica care l-a obosit pe starul brazilian, care punea toata forta din lume in fiecare lovitura, cautand KO-ul. Chiar daca are 37 de ani, Frankie Edgar are o conditie fizica buna si va fi destul de greu de istovit, deoarece e un luptator cu un iq foarte ridicat si cu o experienta pe masura.
Croseul a fost lovitura adversarilor care i-a pus cele mai mari probleme in decursul carierei, incepand de la Penn, continuand cu Aldo si cu Ortega. Toti acesti adversari pe care i-a infruntat Frankie aveau o alonja superioara, iar odata incadrate perfect temporar aceste lovituri de pumn ale adversarilor, creau deranj mare. Si Edgar are o lovitura de pumn peste media categoriei in care activeaza si cele mai reprezentative astfel de lovituri ale sale au venit, paradoxal, in momente in care adversarii erau in aparent control.
Succesul lui Max Holloway la aceasta categorie si ce facea diferit fata de majoritatea adversarilor pe care i-a intalnit a fost uzul chibzuit al loviturilor la corp. Inca din primele runde, luptatorul din Hawaii ataca corpul adversarilor si cauza suficient deranj incat sa-i afecteze nu neaparat pe moment, insa cu fiecare minut trecut din lupta, aceste lovituri isi amplificau efectul si veneau noi riposte. Loviturile la corp sunt arma ideala de contra atac in fata unui wrestler.
Directa de dreapta (sau directa de stanga din postura southpaw) la corp urmata de o lovitura la fata sunt o combinatie ideala. Adversarul ar putea sa apere lovitura la cap, insa nu poate evita o lovitura la plex, mainile fiindu-i ocupate sa-si acopere capul. Astfel se poate reduce si distanta.
Uppercuturile, loviturile tip hook si shovel hook trimise la corp fac de asemenea minuni in fata unui wrestler si pot fi expediate chiar daca luptatorul de acest profil e in procesul de a reduce distsanta. Mana cu care sunt expediate aceste lovituri poate fi rapid transformata intr-un underhook care sa evite atacul wrestlerului asupra soldurilor si doborirea la pamant.
Toate acestea trebuiesc facute insa cu ponderatie, atunci cand in fata un wrestler. Jocul de picioare pe care Max a dovedit ca-l stapaneste foarte bine ar putea fi de asemenea o arma deloc de neglijat. Loviturile la corp si in piciorul de sprijin al adversarului, daca sunt trimise bine, pot sa-l afecteze pe Edgar, care si el la randul lui a dovedit in trecut ca poate fi extrem de periculos privind jocul de picior, low-kick-urile sale fiind extrem de periculoase, chiar daca le-a folosit mai putin in ultimele sale lupte.
O alta posibilta tactica de succes a lui Holloway, ar fi schimbarea frecventa a posturii. El e unul dintre luptatorii cu cea mai fluida trece de la ortodox la southpaw. Pastrarea acestei posturi din urma ar putea fi o alegere inspirata, mai ales daca ne amintim de lupta lui Edgar cu Stephens si de incercarile esuate de a-l dobori la pamant pe aceasta, Jeremy fiind de asemenea un luptator care lupta din southpaw.
Varianta de pariu: Lupta nu va merge pana la capat @ 1.53
