Râdea de fiecare dată când îl întrebai de data și de locul de naștere: ”Da, tot neamul meu e de la loc călduț, doar eu ce am văzut lumina zilei pe final de ianuarie, în Elveția”… Richard Norris Williams era, la bază, cetățean american, dar ai lui trebăluiau prin ”Țara Cantoanelor” la 1891, așa că pe acolo a scos primul ”oaaaa”. A iubit, de mic, tenisul, un sport la modă în primii ani după 1900, pasiune ”imprimată” de al său tată.

Cu care se găsea în Europa, în primăvara lui 1912. Auziseră de ”Titanic”, doreau a se întoarce în Statele Unite, era un prilej excelent de a face acest voiaj cu cel mai tare pachebot construit vreodată. Le era dor de Lydia Biddle Williams – White, mama, și, respectiv, soția. Biletul lui Richard a costat 62 de lire sterline. Logic, pasager de primă clasă. Povestea e știută. Pe 14 aprilie, vasul cu 2.224 de suflete la bord, lovește un iceberg. Începe să se scufunde.

Richard, alintat de toți ”Dick”, găsește un pasager prins de ape în spatele unui grilaj. Da, scena din faimosul film e reală! Omul rupe gardul, îl eliberează pe sărman. Un țucălar de pe vas se apropie și îi spune că va fi dat în judecată, pentru că a provocat stricăciuni companiei ”White Start Line”, deținătoarea uriașului…

Timpul trece. Richard, deși are doar 21 de ani, este unul dintre cei mai cerebrali oameni de la bord. Așează doamnele în bărci, coordonează ce se poate coordona în acel vacarm. Dar unul dintre cele patru coșuri de fum se prăbușește. Tatăl și fiul se află deja în apă când mastodontul îl lovește pe Charles Duane Williams, unul dintre oamenii care sprijiniseră ideea fondării unei Federații Internaționale de Tenis. Seniorul moare la 7-8 metri în fața juniorului…

Șase ore în apa rece!

”Dick” a apucat să se agațe de Collapsible A. Pentru că era răcoare, purta o haină de blană. A aruncat-o. La fel și pantofii. Cei de pe Barca 14 l-au recuperat. Nu a vrut să urce în ea, n-a dorit să ocupe un loc! A spus doar că se ține de margini! Când ”RMS Carpathia” a ajuns la fața locului, Richard avea șase ore de când stătea cu picioarele în apa rece precum gheața. L-au suit la bord, a ajuns să fie consultat de medicul de pe vasul – salvator.

Acesta a fost direct. ”Trebuie să i le amputăm!” Martorii povestesc că Richard, cum era el – mai mult mort decât viu – ar fi spus: ” ”Cum să-mi tai picioarele? Poate tu gândești cu ele! Eu, nu!” Apoi, dându-și seama că este, totuși, un gentleman și că a mers prea departe, și-a dres glasul și a adăugat: ”Cu siguranță voi mai avea nevoie de ele”…

La 11 ani, vorbea germana și limba lui Voltaire. După ce scăpa din tragedia ”Titanicului”, devenea unul dintre cei mai mari jucători de tenis

A urmat una dintre cele mai incredibile recuperări din istoria sportului, pusă pe seama unei voințe infinite, precum și a faptului că-i promisese tatălui său că va încerca să devină un ”sportsman” de excepție.

Wimbledon, US Open, Hall of Fame

1913 îl găsește la Harvard, universitatea cu ștaif. Cu un an în urmă, aproape că nu mi era. Acum e campion interuniversitar la tenis. Și-n 1913, și-n 1915. E chemat în lotul de Cupa Davis. Americanii se impun contra celor din Anglia. În 1914 îl învinge pe Maurice McLoughlin în finala US Championship (US Open). Partida e grea, ”cometa californiană” îi pune mari probleme, dar se descurcă. Revine și câștigă în 1916. Apoi pleacă pe frontul Primului Război Mondial. Erou. Primește ”Crucea de război” și devine ”Cavaler al Legiunii de Onoare”.

Revine pe zgură. Se găsește cu Karl Howell Behr, și el maestru țiitor de rachetă. Și el supraviețuitor de pe vasul unde acest termen nu-și avea locul, pentru că era o citadelă de nescufundat…E căpitanul american al echipei de Cupă Davis. Se bagă la dublu, câștigă Wimbledonul. Merge la Jocurile Olimpice de la Paris. Îl găsim la dublu-mix, medalie de aur.

Povestește. ”Aveam o gleznă răsucită. I-am spus colegie mele, Hazel Wightman, că e cazul să ne oprim, trebuie să abandonăm. Nici nu a vrut să audă! Mi-a spus doar să trag de mine, să rămân lângă fileu și, de alergat, aleargă ea!” Treaba a funcționat perfect. De precizat doar că doamna avea 37 de primăveri, domnul, 34.

Prin 1935, încă îl găsim la US Open. Are 44 de anișori și trece de primul tur. Alături de John McEnroe se menține pe a cincea poziție ca jucătorul cu cele mai multe trofee câștigate la acest turneu. L-au ”urcat”, prin 1957, în ”Hall of Fame”. Cum pe atunci nu prea existau clasamente, unii spuneau despre el că ar fi fost cel mai tare jucător de tenis american din perioada 1915 – 1930…

Williams, cu un grup de jucători de tenis. Cu toții participseră, activ, la luptele din Primul Război Mondial

S-a retras, articulațiile îl dureau. Dar, fiind un suflet activ, n-a putut sta departe. A devenit Președintele Societății Istorice din Pennsylvania. În 1962 stă la discuții cu Walter Lord, autorul celebrului roman ”A Night to Remember”. Omul colindase lumea pentru a sta de vorbă cu 63 de supraviețuitori de pe ”Titanic”…

S-a stins pe 2 iunie 1968, la Bryn Mawr, Pennsylvania, convins că-și ținuse promisiunea făcută în fața tatălui…

La Unibet gasesti o oferta antepost privind pariuri sportive online pe castigatorii marilor slamuri pe care vor urma, la masculin si feminin.