Hasselbaink e în genunchi, cu o mână pe iarbă. Plânge! Kiko, da, marele Kiko, suie tricoul în cap, nu vrea să vadă pe nimeni. Molina nu e sigur că înțelege ce se petrece, iar Carlos Aguilera are lacrimi în ochi. E 7 mai 2000, ora locală 19.54 și, deși pare greu de crezut, Atletico Madrid a retrogradat, pentru prima oară în istorie, în Segunda Division. Excluderea din Paradis are loc pe ”Carlos Tartiere”, după un 2-2 cu Real Oviedo, deși în echipă sunt câțiva băieți care, cu puțini ani înainte, făcuseră rost de un ”doblete”.

Sezonul fusese catastrofal.

Pe 22 decembrie 1999, Luis Manuel Rubi Blanc, un executor judecătoresc de nici 38 de ani, intră cu un grup de Guardias Civiles în toate birourile. Se ridică documente, se saltă computere, jucătorii află, totul e vraiște. Domnia lui Jesus Gil y Gil lăsase urme adânci: contracte ciudate, bani ascunși, firme din țări tropicale, acte nedatate, comisioane peste comisioane.

Pe Bogdanovic se plătiseră 17.000.000 de dolari. În realitate, făcuse de trei ori mai puțin. La fel la Bejbl. La fel la Andrei Frascarelli. Rubi Blanc, un tip cumințel, cu ochelari, nu pricepe ce se petrece.Molina, căpitanul, țipă la el. Spune că nu-l interesează administrarea juridică: el și băieții vor banii! Don Jesus Gil y Gil urlă, de asemenea: ce dacă e judecat, cum să nu intre pe stadionul lui, pe ”Vicente Calderon”? Niște tipi ciudați, italieni, răsar pentru comisioane:

”Știți, Chamot și Jose Mari au fost transferați la AC Milan. Să ne dați și nouă ce e al nostru!” ”Păi aveți acte?” ” Nu, dar am discutat cu Gil y Gil”…”Ajunsesem să primesc amenințări, deși nu avem nicio vină. Fostul președinte spunea că eu am venit să-i fur Atletico, așa că suporterii nu puteau să mă iubească”, rememorează tipul la costum. 112 zile haosul e la el acasă…Asta în birouri…

Ranieri, Antic, Zambrano…

Pe gazon, Claudio Ranieri e antrenorul. Câștigase Cupa Regelui cu Valencia, venise la Madrid. Dezastru total. Din prima până în a opta etapă, ”plăpumarii” viețuiseră pe loc de Segunda Division. Apoi, un ușor progres, cale de 12 runde. După care, din nou, 18 – 20. Trupa era “grea”. Molina, peste 200 de partide, în poartă. Celso Ayala, apoi viitorul campion mondial cu España, Capdevilla. Santiago Solari și Bejbl, la mijloc, alături de Hugo Leal. Kiko și Jimmy Floyd ”Bang – Bang” Hasselbaink în atac.

Olandezul e venit de la Leeds, unde era golgeter, pe mână cu Yorke sau Owen. E iubit, imediat, de ”los colchoneros”, mai ales după ce punctează, de două ori chiar, pe ”Santiago Bernabeu”. Marchează, numai în campionat, de 24 de ori, degeaba însă…Ceva nu se leagă.

Ranieri pleacă pe 3 martie 2000. E adus Radomir Antic, Dumnezeu să-l ierte!, ”mantaua de vreme rea”. 11 partide, o singură victorie, Lens îi elimină pe madrileni din Europa. Italianul îl ceruse pe Van Bronckhorst, sârbul pe Simeone, dar nu se putuse face nimic.

Hasselbaink, un jucător care și-a făcut datoria, e consolat: a retrogradat în Segunda Division, în primul și singurul său an la Atletico și a ratat Cupa Spaniei. Avea să se transfere la Chelsea

Pe 7 mai 2000, se merge la Real Oviedo, fosta echipă a lui Marius Lăcătuș. Onopko, Rabaivony, Paulo Bento, Nadj, regretatul Peter Dubovsky, cel care avea să mai trăiască doar o lună și jumătate, decedând într-o vacanță în Thailanda ori Roberto ”Chinezul” Losada. Atletico e jos de tot. E condusă cu 2-0, pare că-și revine. 2-2! Apoi, în ultimele minute, penalty. Jimmy Hasselbaink ratează!

Gata! Infernul! Atletico Madrid este în Segunda Division pentru prima dată în istorie, unde coboară încadrată de Betis Sevilla și de FC Sevilla!!! Antic iese de pe teren cu capul plecat. La fel și celălalt antrenor: e Luis Aragones, simbolul lui Atleti: tocmai și-a văzut marea dragoste părăsind prima ligă iberică…Fernando Zambrano, tehnicianul de la echipa a doua, are sarcina să mai salveze ceva dintr-un sezon catastrofal.

Finala Copei del Rey, pe ”Mestalla”, contra celor de la Espanyol Barcelona. E minutul 2, Toni Jimenez, portarul, prinde mingea, o bate pentru a o degaja. Din spate, vulpoiul Raul Tamudo îl simte și, când balonul e în aer, îl lovește cu capul. Da, fazele acelea gen Benny Hill. Dribling și e deja 1-0! Se termină 2-1 pentru catalani, cel mai negru sezon din istoria madrilenilor.

Pare greu de crezut, dar o asemenea trupă a retrogradat în Segunda Division în primăvara lui 2000

Astăzi, povestea e greu de povestit și de înțeles: înainte, Atletico făcuse rost de cupă și campionat, jucase în Champions League contra Stelei. De ceva ani, e în topul fotbalului spaniol și european, iar ”Cholo” are nouă sezoane pe bancă, cel mai longeviv tehnician din Primera. Și, atunci, cum să retrogradeze o trupă cu un astfel de istoric?

Se merge în Segunda. ”El añito en el infierno”, așa e botezat. Nu va fi unul, ci doi, până la finele sezonului 2001 – 2002, când Atleti, cu Luis Aragones pe bancă și ”El Niño” Torres pe teren, revine acolo unde îi este locul.

Cât despre Luis Manuel Rubi Blanc, omul nu a mai intrat niciodată după acele 112 zile pe un stadion. Niciodată!