Nu zic că se lăsase liniștea! Nu, că aș minți! Dar, la vreo trei zile după ce Brazilia făcuse rost de cel de-al cincilea titlu mondial, fanii se mai răzlețiseră, acolo, pe Copacabana. Mai un bar, mai o trompetă, mai o tobă bătută, dar, per total, decibeli în minus.

Atunci mi-am făcut curaj. Am coborât în fața hotelului. Oscar, taximetristul, era acolo. L-am întrebat dacă mă poate duce la Ronaldo, dințosul, originalul, acasă. Apoi, pe ”Maracanã”. M-a privit cu atenție, m-a chestionat de obârșie. ”Rumania!”, am răspuns.

Mă gândeam că ne situează pe undea, prin Rusia, și tot ar fi fost bine. ”În 1981, am ajuns în Cehoslovacia, la un festival de muzică. Eram toboșar într-o formație. Trebuia să venim și la voi, citisem mult, știam de Ceaușescu, dar ne-am scurtat vizita cu vreo două săptămâni, așa că țara voastră, Bulgaria și Albania au sărit de pe listă!” M-a mai întrebat dacă mă deranjează Julio Iglesias în mașină și apoi am plecat.

A, a adăugat să o las mai moale cu aparatul foto digital de gât și cu laptopul la vedere. Să le ascund, dacă se poate. ”Acolo-s piranha!”, mi-a mai spus și a arătat spre plajă. ”Piranha cu două picioare”.

Am mers ceva vreme. Cam vreo juma’ de ceas. Stânga, dreapta, vegetație luxuriantă, semafoare. A parcat, ne-am dat jos. Era mare, imens, o scoică gigantică. M-a tras în fața porții D. Statuia lui Hilderaldo Luiz Bellini, primul brazilian care a săltat deasupra capului trofeul CM. ”Căpitanul” din 1958. În spate, câteva trepte. Deasupra, scris mare, ”Estadio Mario Filho”.

Ajunsesem pe ”Maracanã”! Oscar s-a tras câțiva pași mai în spate, ceva de genul: ”Te-am adus până la templul fotbalului, ești pe cea mai tare arenă din lume. De aici, te descurci!”

Creatorul, fratele celui mai mare dramaturg brazilian!

Mario Filho, jurnalist, era fratele lui Nelson Rodrigues, poate cel mai influent dramaturg portughez. Se stabilise la Rio de Janeiro pe la 1916. Cumpărase ”Jornal dos Sports”, ziar local. Avea 30 de ani când începuse ”lupta” cu Carlos Lacerda. Brazilia urma să organizeze Mondialul din 1950. Era nevoie de un stadion. Lacerda zicea să se ridice în Jacarepagua

Mario Filho, scria, zi de zi, că e normal să apară pe terenurile fostului ”Derby Club”, acolo, în cartierul ”Maracanã”. Finalmente, câștigase. Stadionul ce luase numele râului, dar și a papagalului care viețuia prin zonă, cel mai mare din lume, se săltase acolo unde existase, dintotdeuna, fotbal.

70 years ago today Ademir de Menezes scored the 1st official goal at the @maracana ️

Here’s the story of the predator who finished top scorer at the 1950 #WorldCup & scored for fun for @CBF_Futebol, @sportrecife, @VascodaGama & @FluminenseFC

https://t.co/LbSyuH9NJe pic.twitter.com/h0bDvZnqiu

— FIFA World Cup (@FIFAWorldCup) June 24, 2020

”Maracanazo” in 1950

La început i-au zis așa, ”Maracanã”. Inaugurat pe 24 iunie 1950. Finala de fotbal de atunci, 199.854 de oameni, adică toată populația Brașovului, cu mic, cu mare, pe arenă. Oscar nu-i prea ”vorbăcios” când vine vorba de acea dramă, Brazilia-Uruguay, 1-2, ”Maracanazo”. Zice doar că o rubedenie, prezentă la meci, și-a aruncat chitara direct în râu, de supărare. Apoi se face că plouă, deși afară e senin și-s 33 de grade.

194.603 suflete, cea mai mare prezență la un meci între cluburi, se realizase la mijloc de decembrie, 1963: Fla-Flu. Iarba aceea găzduise nume imense, de la Eusebio la Rivelino, de la Ademir la Pelé, de la Trapattoni la Maradona, de la Schiaffino la Jairzinho.  Apoi, creatorul s-a stins. Fulgerător. Infarct. 1966, 58 de ani. Soața lui, Celia, cu care se luase când abia trecuseră pe majorat, n-a rezistat fără el.

Și-a luat viața. Din acel moment, stadionul a devenit ”Mario Filho – Maracanã”. Prin 1980, la un meci de volei contra URSS-ului, 95.000 de oameni au venit să vază minunea. Papa Ioan Paul al II-lea, în 1987. Norvegienii de la a-ha răsar, în 1991, la Festivalul ”Rock in Rio”, ”Take On Me” e fredonată din 198.000 de piepturi.

În iulie 1992, pe 19, se produsese tragedia. O parte din stadion căzuse, trei morți. Atunci, autoritățile reduseseră numărul spectatorilor la ”doar” 130.000. ”Uite, vino să-ți arăt ceva!”, mă trezește Oscar din visare. ”Stadionul e înalt, undeva pe la vreo 32 de metri, adică un bloc cu vreo 10 etaje. Acolo, sus, sunt 1.500 de module solare, panouri fotovoltacice ce produc 380 de kilowați, suficienți pentru întrega arenă. Toți spun că e un stadion vechi. Pe bune?”, zice el, mândru, ca și cum ar avea jumătate de normă de ghid.

Înăuntru, ți se taie respirația. Da, iarba e arsă, da, dă senzația unui stadion construit cu 50 de ani în urmă, da, e liniștea prea mare, dar tot ți se pune un nod în gât. Dacă ar fi după el, Oscar ți-ar mai povesti încă vreo trei ore istoria arenei. ”Garrincha n-a putut ieși de aici trei ore. Atât a stat să semneze autografe. N-a plecat până nu l-a dat pe ultimul, cred că a transpirat mai mult ca la un meci”.

Arena apasă. Apasă rău. E ciudat să știi că aici s-a petrecut cea mai mare dezamăgire din istoria fotbalului. E ciudat să știi că Brazilia e ”pentacampeão” dar acolo, pe ”Maracanã”, ”vorbesc”, acum, doar porumbeii.

Michael Jackson ar fi dărâmat arena!

”Excursia” se încheie, obligatoriu, tot în fața stadionului. E precum o călătorie inițiatică. De aici ai plecat, aici termini. ”Dacă o să bagi vreodată vreo poveste despre stadion, să spui că în 1993 Michael Jackson a vrut să de aici un concert. Cred că era prin octombrie. Nu l-au lăsat! Se estima că vor veni 250.000 de oameni, iar stadionul va cădea cu totul. Vorbesc serios!”, mai spune Oscar și chelia îi lucește în soare.

Faimosul stadion, pregătindu-se pentru Mondialul din 2014

Din 2010 s-au apucat, din nou, de treabă. Venea o nouă CM. 300.000.000 de dolari americani băgați în cosmetizare.

”Maracanã” nu murise! Din contră! Reinaugurare frumoasă, un 2-2 cu Italia. Apoi finala Cupei Confederațiilor, 3-0 cu Spania, ”bobițe” Fred, două, și Neymar. 13 iulie 2014, finala cea mare, 1-0 Germania, gol Mario Götze. Deschiderea și închiderea Jocurilor Olimpice. Niscavai concerte, apoi, iarăși, uitarea. Francezii de la ”Lagardere” l-au luat sub aripa lor, au promis marea cu sarea. N-au făcut mai nimic. Faimoasa arenă intrase în ”conservare”.

Pe 9 martie 2021, ”Maracanã” a dispărut! Nu fizic, faimosul oval e tot acolo. Ci pe hârtie. Autoritățile au spus că e bine să se uite de Uruguay, de râu, de papagal, de tot. Deputatul Andre Ceciliano a propus ca stadionul de fotbal să poarte numele ”Regele Pelé”. Ceva frumos, un gest uriaș pentru cel mai mare din istorie. ”Dar ăsta e prozelitism, să dai numele unor oameni încă în viață. Apoi, ce facem cu istoria?”, s-au întrebat cei care au susținut că ”Maracanã” trebuie să rămână ”Maracanã”.

Familia lui Mario Filho a intervenit și ea. ”Ani de zile, numele fondatorului a rămas acolo, sus. Îl dăm jos cu o daltă?” Ceciliano a sucit-o nițeluș: ”Lăsăm numele complexului așa, schimbăm doar la stadionul de fotbal”… Proteste peste proteste. Guvernatorul de Rio de Janeiro, Claudio Castro, are la dispoziție 15 zile pentru a accepta ori pentru a… arunca la coș propunerea. Dar, indiferent de decizia luată, bulgărele s-a urnit, a plecat la drum…

Cartea de vizită a lui Oscar, cea pe care era trecut numărul de telefon, am pierdut-o. Aș fi fost curios să-i aflu părerea, să văd ce ar fi ales între două legende: ”Maracanã” ori Pelé…

La Unibet poti urmari in direct toate meciurile sezonului si gasesti o oferta completa privind pariurile pe fotbal din Spania. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe golgheter, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde, gratie sectiunii Action Betting, la agentia noastra gasesti cele mai bune optiuni, inclusiv inovativa functie care iti permite sa combini tipuri de pariuri multiple intre mai multe evenimente.