La recensământul din 1965, El Salvador, țărișoară din America Centrală, număra undeva la 3.245.000 de suflete, pe o suprafață mică, 21.041 km pătrați. Peste gard, Hondurasul avea puțin deasupra a două milioane, dar întinderea era de vreo cinci ori mai mare decât cea a statului vecin, undeva pe la 112.492 km pătrați. Primii erau suprapopulați, cu o repartizare defectuoasă a terenurilor agricole, așa că, în speranța unei vieți mai bune, au decis să plece vis-a-vis.

Peste 300.000 de țărani salvadorieni au trecut dincolo. Hondurasul era o patrie sărmană, dar avea nevoie de mână de lucru pentru culturile de banane. Mai mult, existau politicieni care sperau să unifice, sub o singură graniță, națiile latino-americane din zonă. Așa că cel puțin în faza inițială, ”exodul” nu a generat neplăceri.

Curând, însă, aceste s-au ivit. Orașele se suprapopulau, localnicii nu mai găseau de lucru. Agricultorii hondurieni s-au grupat într-o organizație, FENAGH, au făcut presiuni, așa că reforma agrară din 1968, n-a fost îndreptată împotriva marilor chiaburi, ci contra imigranților salvadorieni. Conflictul mocnea.

Pe 1 iunie 1969, 500 de familii salvadoriene au fost forțate să părăsească Hondurasul, iar postul național de radio a anunțat că vor urma și altele.

Iubite cititoriu, iartă, rogu-te, mica lecție geo-politică, necesară pentru a înțelege situația din acel moment. Schimbăm macazul și trecem pe sport!

Soldații hondurieni pregătindu-se de război, în vara lui 1969

El Salvador și Hondurasul urmează să se dueleze pentru calificarea la CM din 1970, din Mexic, unde va ajunge și naționala României. Primul meci se dispută la Tegucigalpa, pe 8 iunie, gazdele impunându-se cu 1-0, grație unui gol marcat când arbitrul se pregătea să respire în fluierul final. Returul e pe 15, în San Salvador.

Oaspeții sunt păziți cu armata, dar asta nu înseamnă că scapă de stilul ”Ștefan cel Mare”: logic, în hotel se declanșează un incendiu la miezul nopții, în chiloți și buimaci jucătorii sunt mutați la alt stabiliment, unde, tot, logic, cetățenii fac gălăgie până dimineață. Năuci, hondurienii pierd cu 3-0. Sunt și două victime mortale, chiar în tribune, pentru că suporterii oaspeților au avut curajul să vină la arenă. În Honduras, drept ”răspuns” la tratamentul salvadorienilor, imigranții sunt atacați, dar autoritățile nu fac nimic. Zona e un butoi cu pulbere imens.

Deranj mare în Ciudad de Mexico

Pe 27 iunie se dispută cel de-al treilea meci de baraj, conform regulamentului. Se joacă pe teren neutru în Ciudad de Mexico, pe ”Azteca”. Mii de fani, de ambele părți, pleacă din țara de baștină pentru a ajunge aici. E 2-2 la finalul celor 90 de minute, o partidă brutală. El Salvador se impune cu 3-2, după prelungiri, dar, din păcate, rezultatul e cel ce contează cel mai puțin.

Sunt lupte de stradă, răniții ajung la spitale, arbitrii sunt acuzați de ”practici” necinstite. Se anunță încetarea relațiilor diplomatice, salvadorienii au o armată mai numeroasă, 8.000 de combatanți (ajungând la 12.000, după mobilizare) contra 2.500. Tensiunile existau de ceva vreme, așa cum am văzut, dar cea de-a treia parttidă a declanșat, practic totul. Vreme de două săptămâni se dau adevărate lupte de gherilă. Apoi, Slavadorul lansează bombe peste Tegucigalpa și cuceresc Nueva Ocotepeque. Hondurienii ripostează, atacă, aerian, rafinăriile din Acajutla.

Sunt patru zile de conflict adevărat, omenirea vorbește despre ”Războiul de 100 de ore”, provocat de… un meci de fotbal, iar presa internațională nu titrează decât ”La Guerra del Futbol”. Doi jurnaliști – polonezul Ryszard Kapuscinski și reporterul american Bob Dickens, independent unul de celălalt – cred că sintagma este o ”găselniță” gazetărească senzațională, dar, în realitate, drama e incomensurabilă.

Tehnica de luptă e precară, pe cer zboară ”fosile” din cel de-al Doilea Război Mondial: ”Douglas C-47 Skytrain”, ”T-28A Trojan” sau ”AT-6C Texan”, bombele sunt aruncate în neștire.

Mâna lui Mauricio ”Pipo” Rodriguez, jucător în naționala statului El Salvador în acel meci de tristă amintire, rememorând faptele dureroase

Deși pare greu de crezut pentru un ”război” de câteva zile, sunt 3.000 de morți și 15.000 de răniți. Peste 40.000 de persoane rămân fără case. Strict sportiv – dacă  asta mai interesează pe cineva – Salvadorul pică în grupă cu Uniunea Sovietică, cu Mexicul și cu Belgia și termină pe ultimul loc. Nu marchează niciun gol și primește nouă.

Salvadorienii – peste 130.000 de oameni – se întorc acasă în decurs de 10 ani. Apar conflictele interne, chiar și un război civil, ce pornește la drum în 1979 și se termină în 1992, cu peste 75.000 de vieți luate. Relațiile diplomatice dintre cele două țări sunt reluate abia după un deceniu, dar tensiunile ”mocnesc” ani de zile după.

Când se aduce aminte despre acel război, se face referire la acel joc. Chiar dacă fotbalul n-a avut, aici, nicio vină!

La Unibet gasesti o oferta completa privind pariurile sportive online pe fotbal. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe golgheter, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde, gratie sectiunii Action Betting, la agentia noastra gasesti cele mai bune optiuni, inclusiv inovativa functie care iti permite sa combini tipuri de pariuri multiple intre mai multe evenimente.