Keidi Bare, 24 de ani, jucătorul lui Espanyol și al naționalei albaneze, a avut o copilărie grea. A ajuns în Grecia, n-a evoluat aproape cinci ani, din cauza statutului de jucător extracomunitar. Acum vrea la un turneu final de CM.
La 11 ani, tatăl l-a tras deoparte. O discuție ca între bărbați. Seniorul, Artan, jucase, la a sa viață, mult fotbal, chiar la nivel profesionist, știa exact cum stă sportul acesta în Albania anului 2008. Lucrurile nu erau ok nici la nivel social, nici economic. ”A simțit că nu prea am viitor acasă. Voia să plec, să-mi fie bine, să am unde să arăt ce știu”, dă ce povestirii Keidi Bare.
Născut în Fier, pornise în fotbal la CF Olimpic, apoi la Apolonia. Își dorea, însă mai mult. ”La 11 ani, nu înțelegi multe. Nu cunosc, până acum, niciun copil care să fi plecat de acasă la vârsta asta… în străinătate! Da, s-au mutat din orașul lor într-altul, în centre de pregătire mai mari, dar să schimbe țara…”.
A pierdut totul. Familia, prietenii din copilărie. Simțea nevoie de căldură. ”Dragostea părinților venea prin… telefon. Nu-i aveam alături. Nici pe Artan, tata, nici pe Anila, mama, nici pe sora mea, Xhensilda”.
A plecat în Grecia. El, plus un râu de lacrimi. ”La început, stăteam într-o casă cu alți copilași. Dar nu le înțelegeam limba. Când mă sunau ai mei, plângeam mult. Când mă auzea așa, tata îmi spunea că dacă vreau, în acel moment vine să mă ia de acolo. Dar ceva îmi spunea că trebuie să rămân. Acum îmi pare bine că n-am cedat”, aduagă vedeta naționalei Albaniei.
A revenit, cu Espanyol, în Primera Division
Uneori, noaptea, plângea și mai tare. Sora îi povestea despre conflictele din țară. ”Nu eram numai noi, ci toți oamenii. Haos peste tot!”
S-a întors când lucrurile se mai liniștiseră. La 16 ani l-au luat la echipa mare a celor de la Apolonia. A debutat la profesioniști pe 9 noiembrie 1993, întro-o partidă contra celor de la Pogradeci. Cluburile cele mari, cu spioni peste tot în Europa, au aflat de el. A dat probe la Espanyol, Barcelona ori Atletico, dar mereu avea probleme cu statutul de extracomunitar.
”Nici lucrul acesta nu-l înțelegeam, deși mă mărisem. Cei de la Espanyol mă ținuseră 10 zile, mi-au spus că-s bun. Dar n-am rămas! În Grecia, unde scriau despre mine în ziare, n-am putut evolua, din această cauză, trei ani! Prietenii încercau să-mi explice, dar tot nu pricepeam: dacă eram bun, de ce nu intram pe teren?”
A ajuns la Atletico prin… Tbilisi!
A ajuns la Atletico Madrid după ce a fost cel mai bun la un turneu în… Tbilisi, Georgia! A semnat cu ”plăpumarii” pe 26 decembrie 2013, în primele zile din 2014 a ajuns să fie cravașat de Diego Simeone!
Dar, din nou, aceeași problemă: ”Doi ani de zile nu am jucat, doar m-am antrenat. Eram extracomunitar și nu se putea face nimic. Însă vreau să le mulumesc celor de acolo! Cine poate avea încredere într-un fotbalist care doar se antrenează? Cine îi poate oferi un contract cum am avut eu?
La Madrid am învățat multe. Am fost educat să fiu ceea ce sunt acum. Și nu-s vorbe mari! Veneam dint-o țară diferită, cu alte obiceiuri. La Atletico am înțeles că trebuie să muncesc, că e nevoie de efort, de mult efort! Te obișnuiești să joci așa, își intră asta în minte și nu te mai poți schimba!”.
Când vorbește despre cei care l-au ajutat enorm, nu uită să amintească de Oscar del Amo, care acum evoluează la categoriile inferioare ale fotbalului spaniol. ”A avut grijă de mine atât pe teren, cât și în afara lui”.
A debutat la Atletico în Copa del Rey, contra celor de la Las Palmas. A împărțit vestiarul cu Fernando Torres, ”El Niño”. ”Jur că în seara aceea, după ce am văzut că s-a schimbat lângă mine, nu mi-a mai trebuit nimic. Nici măcar mâncare. Mi-am sunat prietenii și le-am spus: <<Bă, am stat lângă el, înțelegeți?>>”.
Apoi, însă, a venit nebunia. Pe când evolua la echipa secundă, a urlat, ceva mai cu suflet, la un arbitru. Nouă etape de suspendare. Lui ”Cholo” nu prea i-a plăcut asta. A trebuit să-și facă bagajele, mai ales că în fața sa erau Gabi, Koke ori Saul.
Recunoaște că nu i-a fost ușor, dar a înțeles că fotbalul se face cu sacrificii
Pe 31 august 2018 a ajuns la Malaga. A debutat la noua echipă în Segunda, în noiembrie. Gol, mai apoi, cu Sporting Gijon. Și trecerea la Espanyol. Trupa tocmai retrogradase, dar avea să-și revină.
”Atunci, când ne-am reîntors în Primera, am făcut multe nebunii. M-am cocoțat la 20 de metri de pământ, nu mă întrebați cum, și m-am bucurat! Abia când am văzut imaginile, mi s-a făcut rău. Ce căutam acolo? Familia s-a speriat și mai tare!”
”Vreau să joc la un turneu final de Mondial cu naționala Albaniei! Acesta e visul meu cel mare!”, spune, după ce a fost în lotul pentru EURO 2016. Are 17 meciuri adunate la 24 de ani.
Adaugă că are mare încredere în tehnicienii italieni care au tot stat pe banca naționalei: Gianni de Biasi, Christian Panucii, Edoardo Reja, apoi glumește: ”Dacă nici ei nu te pot duce la un turneu final”… ”Familia mi-a spus, dintotdeauna, că voi ajunge fotbalist. N-am vrut s-o dezamăgesc!”
La Unibet poti urmari in direct toate meciurile sezonului si gasesti o oferta completa privind pariurile pe fotbal din Spania sau la nivel mondial. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe golgheter, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde. Prin BetStream, la Unibet poti paria direct din streamul transmisiunii, fara sa pierzi nicio secunda de actiune.
