Fotbalist de excepție, ”Nas” a fost urmărit, toată viața, de Securitate. A ajuns în colonii de muncă, a fugit de acolo, s-a ascuns prin tot Bucureștiul, a fost suspendat, i-a cerut, în genunchi, iertare lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Și s-a distrat, pe teren și în afara lui, ca nimeni altul

La început, Titus Ozon era timid precum o umbră. Asta până-i dădeai mingea. Cum o atingea, cum devenea șiret ca o vulpe. Apăruse în istă lume în Târgul Oborului, în 1927, cu vreo două luni înainte ca Regele Ferdinand I, ”Întregitorul”, să se stingă.

La 10 ani, nea Fane Cârjan, un antrenor uns cu toate alifiile, și-a dat seama că are în față o mină de aur. Ăst mic se lipea de ”obiect”, era o relație de iubire între ei cum nu mai văzuse până atunci. Vremurile erau grele, cu Marele Război bătând la ușă, cu criză economică. Nea Fane voia să ajute toți băieții amărâți din cvartal, dar dacă nici el nu mai avea.

Curând, a aflat că ghiaurul ”dribla” și școala. L-a prins, la pus să sară la castană. ”Mă, de ce fugi de carte? Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, l-a întrebat. Fața aceea de Pinocchio a răspuns dintr-o înghițitură: ”Fotbalist!”, așa că l-a lăsat în pace.

L-au băgat la Unirea Tricolor. Trece la Dinamo, dar e mereu pus pe șotii, iar cei de acolo n-au nevoie de așa ceva. E mutat, disciplinar, la Brașov. Revine și e golgeter doi ani la rând, în ‘52, cu 17 ”bobițe” și în ’53, cu 13.

După 1948, prietenia cu marele popor sovietic trebuie cimentată, așa că se încropește o selecționată a Diviziei A, care merge în turneu, în URSS. S-a jucat pe ”Lujniki”, 1-3 cu ȚSKA, și 1-1 cu Dinamo Moscova. ”Nas”, porecla primită, a marcat ambele noastre reușite. A fost ținut de marele Igor Netto, unul dintre cei mai buni jucători sovietici din toate timpurile, fost echiper al trupelor de hochei și viitor campion european, în 1960.

”La plecare, am primit niște ceasuri <<Pobeda>>, drept amintire. Nu păreau origiale, ci mai degrabă niște făcături, așa că le-am aruncat pe acolo. Când am ajuns la București, ne-au pus să le scoate, să le arătăm. Mamă, ce tărăboi a ieșit atunci!”, își amintea, după 1989, Ozon.

Un an mai târziu, în patria-soră mai mică, ajung georgienii de la Dinamo Tbilisi. Stalin tocmai s-a stins, toți trebuie să jelească, să plângă. Românii înving cu 2-1, iar Titus îl prinde pe marele Avtandil Gogoberidze, un tip ce avea să adune vreo 350 de meciuri la echipă, cu 128 de goluri. Hop, ”urechi”! În repriza a doua, iar! A doua zi, generalii fierb.

Se vorbește despre bătaia de joc la adresa fraților mai mari, Ozon e considerat ”dușman al poporului”, se cere excluderea sa din viața sportivă. Finalmente, scapă cu o amendă usturătoare…

La Unibet luna asta primesti un cadou nou in fiecare zi . Ai toate sansele sa-ti gasesti SPECIALA. Rotiri gratuite fara depunere, premii cash, turnee de sloturi, bonusuri la depunere si multe alte surprize te asteapta in fiecare zi!

”Conflictual, independent și genial pe teren”

Dar nu mai vrea să audă de Dinamo. Gata, i s-a luat! ”Atmosfera cazonă nu era de mine”, povestea Ozon, pe care primul său antrenor îl descria ca un tip ”conflictual, independent și genial pe teren”. E 1954, toamna, pe final de campionat ce, deși pare greu de crezut, se disputa pe atunci în sistem primăvară-toamnă.

Când le-a zis de oferta de la Progresul, generalii au luat, din nou, foc! Și-au adus aminte că rodajul și-l făcuse la Unirea Tricolor, echipă cu simpatizanți legionari, că râsese de atleți din spațiul sovietic. I-au scos tot dosarul… Ca să nu poată depune memoriu, l-au deportat în… Deltă, la tăiat stuf! ”Domnul Titus Ozon și-a luat un binemeritat concediu de odihnă”, au aflat cei de acasă, din familie.

Ozon, pe vremea când era doar… Ozonel, în Târgul Oborului / Sursa foto: facebook

 L-au parcat cu un securist, într-o cabană, ca să treacă termenul limită în care se puteau depune memoriile la FRF. S-a dat lovit, i-a zis cerebului că e bolnav, că tre’ să-l vadă un felcer.

Ăla, șulfă bătrână, a dat ceasul cu trei ore înapoi, ca să rateze singurul vapor ce făcea legătura cu Tulcea. Ozon, șulfă bătrână II, și-a făcut bocceluța și-a tulit-o pe geam, pentru că ușa era ferecată.

A stat pitulat pe unde a putut, prin tot Bucreștiul. Miliția îl căuta cu lupa! Într-o noapte, a fugit în fața federației, s-a băgat într-o mașină. Acolo a dormit! Dimineața a ieșit direct în fața comisiei! Cei de la Dinamo n-aveau cum să-l ierte.

Dar lumea-l iubea! Joacă în ”Și Ilie face sport”, filmul din 1955, în regia lui Andrei Călărașu. Ține afișul la Teatrul ”Constantin Tănase”, în 1957.

La un Progresul – Locomotiva Timișoara, pe ”23 August”, marchează pe final. Un fan progresist, care consumase ceva înainte de a veni la stadion, îi pune în brațe o găină! Ozon sosește cu ea în vestiar, colegii de echipă i-o aduc la dușuri. Speriată, pasărea găsește o fereastră deschisă și… la revedere! Titus e supărat, cu gândul la ciorba perfectă…

Se pleacă la bere, la o cârciumă de lângă arenă. Se zăbovește destul, apoi eroul nostru zice că se trage spre casă, cu vreo jumătate de oră înainte ca gașca să se spargă. Când vor să se îmbrace, toți aveau nasturii tăiați și puși în buzunare…

Fotbalistic vorbind… Securitatea e pe urmele sale… În vara lui 1958, e în turneu, în Albania. Se lipește, printr-o cunoștință, de niște marfă. Adică de 3.000 de nasturi de fildeș. I-au luat ca din oală. 14 jucători excluși din viața sportivă!

De la Rapid, în Libia!

Din august 1958 până în iunie 1959, Ozon trăiește din mila… fanilor. ”Eram disperat. Nu știam ce să mai fac”. Un prieten din copilăprie vine cu soluția, desprinsă, parcă, din filmele polițiste. Cum Gheorghe Gheorghiu-Dej era singurul care-l putea scăpa, Ozon află că liderul comunist se plimba pe Calea Victoriei, cu familia, modalitatea sa de a lua contact cu ”muritorii”.

A pândit momentul și i s-a aruncat la picioare. Dej a fost suprins. A stat, nițeluș, pe gânduri, apoi a spus că dacă Titus trece la Rapid, e ca și iertat. A acceptat pe loc, deși era marea rivală a celor de la Unirea Tricolor ori Dinamo, unde evoluase.

Titus Ozon, ”contabil”, în echipa Progresului

”Nas” a stat pe gazon până în 1964. Adunase și vreo 22 de meciuri la echipa națională, cu șapte goluri reușite. N-a putut rămâne departe de teren. A devenit antrenor. A ajuns tehnicianul… Libiei, grație relațiilor de prietenie dintre Ceaușescu și Gaddafi.

S-a stins în noiembrie 1996. Nu l-au uitat. Un parc din zona în care a venit pe lume, îi poartă numele. Cu tot cu statuie.

La Unibet poti urmari in direct toate meciurile sezonului si gasesti o oferta completa privind pariurile pe fotbal din ligi importante ale Europei, cat si mondiale. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe golgheter, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde. Prin BetStream, la Unibet poti paria direct din streamul transmisiunii, fara sa pierzi nicio secunda de actiune.