Pe când avea șase ani, Luka Modric, căpitanul naționalei croate, a trăit momente crunte: bunicul său a fost ucis, în timpul războiului din fosta Iugolsavie, la 500 de metri de casă. Bunica s-a stins, imediat, de dor. El, cu apărători făcute din scoarță de copac, alerga pentru a scăpa cu viață!!!

Luka Modric, bunicul, n-a mâncat mult. Niciodată nu-i plăcea să stea la masă de dimineață, dar soața îl cam obliga. Era ora 7.00 în satul Zaton Obrovacki, din povârnișul Munților Velebit, iar unchiașul se lăuda, mai mereu, că are casa-n Alpii Dinarici.

Apucase traista cu merinde, pleca, așa cum obișnuia, cu vitele, urma să vie mai pe seară. În pragul ușii, Luka cel mic, nepotul, prâslea de șase anișori. Un pupic pe creștet, o îmbrățișare mică. La 7.01 s-a auzit zgomot de mașină. Frâne, glasuri ciudate, strigăte. Câteva împușcături, apoi o liniște ciudată, dar apăsătoare.

Noaptea, femeia lui n-a putut închide un ochi. Al ei nu venise acasă. Prima oară în 41 de ani, de când erau luați. I-au găsit a doua zi, pe toți, uciși cu sânge rece. Pe Modric, pe Stipe Zubak, pe Maruna John, pe Jurcevic Diosa. Bunicul avea 66 de ani. Iarna lui 1991, războiul din fosta Iugolsavie mușca din oameni. Când l-au aflat, era plin se sânge.

Cu ce să se fi apărat? Cu toiagul cu care mâna cornutele? Ăst mic n-a priceput mare lucru. Bătrânii rămași în viață vorbeau despre o patrulă de cetnici, membri ai SAO Krajnia, o auto-proclamată republică sârbă din Croația, dar el nu prea pricepea nimic, era cam complicat. Soața, bunica micului Luka, s-a stins la câteva lui după. De dor.

Doi de Luka Modric într-o singură poză

De loc, cel prichindel era din Zadar. Înainte de urgia luptelor, părinții, Jasminka și Stipe, lucrau, cu simbrie, la o fabrică de confecții. Când gloanțele ocupaseră locul florilor, tatăl intrase în armata croată. Femeia își luase puii – pe Jasmine și pe Luka – și se strămutaseră la loc mai sigur.

Micuțul tânjea după câmpul său maaare, pe care alerga și trei kilometri pe zi. Nici copilașii cu care se juca nu mai erau. Au fugit, cu toții, în ”Satul Copiilor”. Dar parcă înadins, tranșeele veneau după ei. Au ajuns în hotelul ”Kolovare”, din Zadar. 191 de camere alocate refugiaților. Își aduce perfect aminte acele vremuri, sunt primele flashuri ale vieții ale.

1993 l-a prins la ”piticii” lui Zadar. Oamenii se mai gândeau la fotbal? Da! Peste 30 de ani, rândurile acestea par greu de crezut. Deși, dacă ne gândim cu cine avem graniță… ”Când suna antiaeriana și eram la antrenamente, o rupeam la fugă, direct în adăposturi. Cine ajungea primul, câștiga!”. ”Nu aveam voie să ieșim afară, de frica lunetiștilor. Erau zile când trăgeau în orice mișcă!”.

Peste ani, în fața camerelor de luat vederi, Luka Modric avea să declara că alergătura aceea á la Forrest Gump însemnase… viața! ”Fotbalul m-a scos din moarte!”.

Războiul s-a terminat când el adunase 10 ani. Tatăl s-a întors teafăr acasă, însă nu mai aveam nimic. Nu se ascunde. ”Eram sărmani, foarte sărmani!”. Dar Luka voia să joace. Nemurile îi ziceau că-l moștenea pe unchiul Zeljiko, fratele geamăn al lui Stipe, cel care legase, cândva, o frumoasă relație de prietenie cu ”șireata”. Banii lipsea.

Din indemnizația sa de militar – undeva pe la 300 de euro în banii de azi -, Stipe îi plătea și școala de fotbal. Ăst mic era mingicar, primea multe lovituri în tibie. Îl durea. Tomislav Basic, cel care păstorea pepiniera, a văzut că strânge din dinți, că nu spune nimic, dar contrele erau contre. L-a chemat pe tată. ”Omule, fă-i la tine, la atelier, niște apărători. Nu știu din ce, dar să nu-i rupă copilului picioarele!”.

Modric senior căscase ochii mari. Apărători?  Găsise ceva de lucru la aeroportul din Zemunik – Zadar. I le-a făcut din scoarță de copac. Nu râdeți, așa erau vremurile! Îl îngreunau la alergat, dar avea alte posibilități? Basic le-a păstrat. ”Le-am ținut, pentru că știam că Luka va ajunge mare. Nu-i o rușine. Din contră, cred că e bucuros, să vadă de unde a plecat și unde a ajuns”…

Modric, azi. Nu uită de unde a plecat…

Mulți l-au refuzat. Era mic de statură, ce să faci cu mijlocași de buzunar. Un ”spion” de la Dinamo Zagreb l-a ”citit”. A semnat cu ei la 16 ani. Din primii bani le-a luat părinților un apartament, în Zadar.

Restul se știe. ”Abator”, la HSK Zrinjski Mostar, Dinamo, un spaniol, Juande Ramos, topit după el, Tottenham și Real.

De fiecare dată când Luka Modric mai câștigă o Ligă a Campionilor, mai sărută un ”Balon de Aur”, mai prinde o semifinală ori o finală de Campionat Mondial, povestea aceasta tristă e scoasă de jurnaliști de la naftalină, în căutare de clickuri. Așa e și acum, lucru pentru care vă cer scuze.

Dar Luka nu se ascunde de acele vremuri ce l-au călit. În cartea autobiografică ”Mi partido”, în care vorbește despre toate, recunoaște că-l doare doar amintirea: ”Ce suflet de om ar putea lua viața unui bătrân neajutorat?”. Atât!

La Unibet ai cea mai buna oferta privind pariurile pe Mondial. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului, pe golgheter, sau pe faptul ca o echipa va iesi din faza grupelor, fie doresti sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, la noi ai o oferta de top. De asemenea, ti-am pregatit o avalansa de promotii, cote marite zilnice, o functie ”Crearea pariu” imbunatatita, recompense misterioase si un joc BOUNCE gratuit, unde poti castiga marele premiu de 500.000 RON!