Main eventul galei UFC236 consta in revansa pe care Max Halloway o cauta in fata lui Dustin Poirier, unul dintre putinii luptatori care l-a invins in decursul carierei. Cu sapte ani in urma, cei doi se intalneau in undercardul galei UFC 143. Lucrurile au evoluat, iar cei doi au devenit luptatori de prim rang, iar astazi sunt capul de afis al uneia dintre cele mai atractive gale ale acestui inceput de an.
Holloway a debutat in UFC inca de la o varsta frageda si a fost privit drept un luptator orientat catre striking, croseul sau de stanga cautandu-l in permanenta pe Poirier, la prima intalnire dintre cei doi. Poirier pornea favorit la acel meci si a cautat mereu lovitura decisiva, asteptand rabdator. Tactica sa nu a fost una foarte bine definita la primul meci, insa jocul de asteptare a dat roade. Un atac hazardat al lui Holloway, un "flying knee" i-a fost fatal acestuia, lovitura nefiind una precisa, iar Poirier a profitat din plin, impingandu-l pe mai tanarul sau adversar pe plasa. A urmat un takedown si un "mounted triangle choke", Dustin castigand prin finalizare.
Dupa acel meci, fiecare dintre cei doi au avut aceeasi soarta, fiind invinsi de superstarul in devenire, Conor McGregor. Holloway a fost singurul luptator de pana atunci care a ajuns la decizie cu starul irlandez, insa pe parcursul acelei lupte a parut destul de nesigur pe el, iar din punct de vedere defensiv, apararea loviturilor lui Conor a fost un fiasco. Poirier a cazut victima stangii letale a lui McGregor si a fost dobori cu lovituri, arbitrul oprind lupta. Ambii luptatori au tras invataminte din esecurile suferite si au continuat sa creada in visul lor si iata-i cap de afis in fata uneia dintre cele mai importante gale ale anului.
Max Holloway a ramas in continuare la categoria "featherweight", dezvoltandu-si in permanenta portofoliul loviturilor, fiind unul dintre cei mai inventivi si puternici strikeri din MMA. El e un luptator care se descurca excelent atat din postura de dreptaci (ortodox), insa el poate lupta cu usurinta si cu mana stanga in fata (southpaw). Jocul sau de picioare e unul extraordinar, iar controlul ringului si deplasarea sunt impecabile, ajutandu-l enorm in defensiva. Treptat, a redat greselile de pozitionare si nu a mai fost pus niciodata in situatia ingrata in care a fost pus contra lui McGregor. De la meci la meci, Max a progresat vizibil, iar echipa sa il ajuta extrem de mult in pregatirea specifica pentru fiecare adversar.
Impotriva lui Cub Swanson, Holloway a schimbat posturile foarte des, aspect care i-a permis lui Swanson sa se apropie foarte mult de el, aceasta fiind "pedepsit" cu numeroase crosee si lovituri de genunchi. Impotriva lui Anthony Pettis, hawaianul a impus un ritm mult mai alert si a fost atins de mai putine ori. In partidele cu Jose Aldo, Max a luptat in totalitate din postura ortodox (dreptaci), de foarte putine ori fiind atins cu periculoasele lovituri de picior ale lui Aldo. El a fost preocupat in permanenta de deplasarea sa in teren, folosind multe eschive, dar si contra-lovituri, care s-au dovedit a fi decisive in ambele lupte.
Faptul ca e ambidextrul il ajuta foarte mult in lupte si ii da un plus de imprevizibilitate. El poate aborda cu usurinta atat o tactica activa, de agresor, cat si una pasiva. Jocul sau de asteptare poate adormi si istovi orice adversar. Am vazut acest lucru in duelul cu Brian Ortega, ceea ce trebuia sa fie o partida extrem de echilibrata, cotele la pariuri sportive fiind virtual egale inainte de startul partidei, insa in ring lupta a fost una extrem de dezechilibrata. Ortega, a carui defensiva a fost extrem de subreda, a incasat nu mai putin de 400 de lovituri in plin in acel duel. Tactica lui Brian si a echipei sale a fost una neoportuna si impresia a fost ca nimeni nu i-a sugerat sa fie prudent, altfel se expune tavalugului hawaian.
Spre deosebire de Max, Dustin Poirier a decis sa urce in categorie la "lightweight", scaderea in greutate afectandu-i performantele. La aceasta noua categorie, evolutia sa a fost sinusoidala. El a aratat destul de rau in fata lui Joe Duffy, iar Michael Johson l-a facut KO, inainte de momentul zero. Dustin si-a schimbat radical stilul, si in detrimentul sarjelor si a abordarii extrem de energice, a preferat o lupta mai aproape de adversar, de unde sa poata expedia lovituri in plina forta.
De la meci la meci si-a dezvolat lovituri care inainte nu erau la acelasi nivel. A devenit activ si cu picioarele, croseele au capatat o alta dimensiune, iar "barbia" sa a devenit dintr-o data una mult mai greu de doborit. Toate aceste aspecte au fost resimtite pe deplin de adersarii sai prin care "a trecut" brutal: Jim Miller, Justin Gaethje si Eddie Alvarez. Toti au fost doboriti de pumnii lui Poirier, in urma unor lovituri brutale care nu ar fi crezut nimeni ca exista, cu cateva luni in urma.
Posibilela tactica de lupta
Max Holloway are una dintre cele mai pure lovituri de pumn din artele martiale si cel mai bine a dovedit ca se simte in fata unor adversari al caror postura e cea ortodoxa. Atunci cand ataca pe southpaw, e impozant de asemenea, insa impactul nu e acelasi ca in postura sa naturala. In ceea ce-l priveste pe Poirier, lucrurile sunt cumva inversate, el, ca stangaci (southpaw) a avut cele mai bune rezultate in fata unor adversari care lupta din postura ortodoxa si aici facem referire la Gaethje si Alvarez.
In trecut, Poirier a avut mari probleme cu adersarii care evolueaza in aceeasi postura ca si el, iar acest aspect ar putea fi un element tactic important, de care Max ar putea profita. Ramane de vazut daca va exploata aceasta slabiciune etalata de Poirier in trecut si va juca southpaw intreaga lupta, la fel cum a factu in cazul duelului cu Cub Swanson.
Avem impresi ca primul duel dintre cei doi s-a desfasurat in urma cu o vesnicie, insa au trecut doar sapte ani. Pe atunci, Poirier avea tendinta de a controla octagonul si a lupta cu capul in fata, fortand si cautand schimburile de lovituri, fiind periculos in special cu loviturile pe contra. Paradoxal, Holloway straluceste si el la acest capitol, avand adesea raspuns atacurilor adversarilor. Pentru Max, cred ca s-ar potrivi jocul la o distanta mai mare, poate chiar si un joc la asteptare prin care sa-l surprinda violent pe Dustin. Loviturile de cot ale lui Holloway sunt subapreciate si impresia e ca acesta nu le-a folosit de cate ori ar fi putut. Nu e deloc exclus ca Poirier sa-i lase lui Max sansa sa il loveasca si sa se expuna intentionat, ca apoi sa replice pe contra lovitura. Am putea avea si un duel tactic extraordinar.
Poirier e luptator care cauta takedownul mai des dintre cei doi si nu de putine ori s-a folosit de aceasta abordare, pentru a impinge o runda in favoarea sa. Holloway va fi foarte prudent in folosirea loviturilor de picior, tocmai din acest motiv. Atunci cand Dustin ataca, Max l-ar putea lovi totusi in piciorul din fata, riscul de takedown fiind destul de mic in cazul acestor lovituri. Loviturile de picior ar putea reprezenta o contra masura pentru raspunsul care cu siguranta va veni din partea lui Poirier. In general, Dustin cauta sa loveasca cu piciorul in corpul adversarului. In linii mari, planul de joc pentru Holloway ar trebui sa se invarta in a-l tine la distanta cat mai mare pe Poirier. In ultimele dueluri ale sale, Poirier a transat categoric in favoarea sa lupta corp la corp, atunci cand cei doi luptatori au fost apropiati. Max e jucatorul mai ager, cu o deplasare superioara in octagon.
Pentru Poirier, plasa poate fi un aliat important al sau. Daca va apasa pedala de acceleratie si va presa frontal cu croseul de stanga, foarte probabil il vom vedea pe Max cu spatele pe plasa. El ar trebui sa inchida unghiurile si sa-l forteze pe Holloway sa lupte "ingramadit". Impresia e ca Poirier primeste prea putin credit privind partea de wrestling, lupta sa la sol, in ciuda faptului ca nu e nivelul unuia ca si Khabib Nurmagomedov, e la un nivel mai mult decat decent. El prefera sa-si traga adversarii in apropierea custii si sa-i domine, iar tehnica si procedeele specifice nu ii lipsesc din portofoliu. Faptul ca lupta la categoria sa naturala e posibil sa-l avantajeze in acest duel, iar forta bruta ar putea sa-l avantajeze, daca se ajunge la podea.
Chiar daca nu e spectaculos in executarea acestui procedeu, takedownurile "double leg" i-au permis sa ii puna la pamant pe Joe Duffy si Antony Pettis, carora le-a facut viata grea, iar pe Diego Brandau l-a daramat imediat cum s-a ridicat pe picioare cu un croseu de stanga. Schimbarile ametitoare de ritm si forta devastatoare a loviturilor sale sunt principalele argumente pentru Poirier.
In partidele trecute, am observat la Holloway o tendinta de a neglija low kick-urile adversarilor. Luptatorii pe care acesta i-a intalnit au termina meciurile cu procentaje foarte mari privind acest procedeu, iar acest aspect se datoreaza faptului ca Max e un foarte bun boxeur, iar focusul sau principal e folosirea picioarelor la deplasarea in ring, in detrimentul bararii loviturilor joase de picior. Daca pumnii lui Poirier nu isi vor atinge tinta sau Holloway nu va putea fi pus "pe gard", fentele cu bratele care mascheaza cu kick a piciorului din fata al adversarului ar putea reprezenta o solutie viabila pentru a contracara mobilitatea exempla a hawaianului (in stilul Shogun Rua vs Lyoto Machida).
Castigatorul acestei batalii are promis un meci pentru titlul interimar si bineinteles, un meci cu Khabib NUrmagomedov, care momentan e suspendat. Nu e deloc exclus ca "fostul retras" McGregor, sa lupte cu unul dintre cei doi si sa avem rejucarea, insa conditiile nu vor fi usor de indeplinit. Tot ce stim insa e ca vom avea parte de o lupta intre doi sportivi extrem de tehnici, care beneficiaza de un arsenal de lovituri complex, fiind deopotriva puncheri de temut si jucatori cu un iq defensiv extrem de ridicat. Nu trebuie sa ratezi gala UFC 236.
Cota ca lupta dintre cei doi sa mearga pana la capat si sa avem decizia, dupa cele 5 runde e 2.65
