Tovarășul João Alves Jobin Saldanha făcea parte din rândurile Partido Comunista Brasileiro, PCB, dar João Havelange, președintele confederației ”carioca”, lup bătrân, trecut prin ciur și prin dârmon, avea o idee cu el. Da, băiatul era ilegalist, țara se afla sub dictatură militară, însă toată lumea era sătulă să se tragă în echipa de fotbal. Așa că ce și-a zis: ”Ăsta, Saldanha, e jurnalist de-al lor, au băut și au mâncat din aceeași strachină. De-l ung selecționer, gata, uităm de toate criticile, nu?”

Așa că în 1969, un an înaintea turneului final al Cupei de Fotbal din Mexico, Saldanha preia trupa. 6-0 raportul ”victorii” – ”eșecuri” în primele șase partide. Dar omul nu e cu toate țiglele pe casă. Dorival Yustrich, tehnicianul celor de la Flamengo, îi repoșează că face aiurea selecțiile, că-i uită pe jucătorii păstoriți de el, intenționat. Jurnalistul – antrenor pune mâna pe un revolver, îl agită în fața fostului portar și-l provoacă la duel.

Apoi, primește câteva telefoane de ”sus”, de sus de tot. Președintele Emilio Garrastazu Medici, general cu Junta Militară în spate, are și dumnealui, ca tot omul, niște preferințe. Mai direct, mai pe înțelesul pietonului de pe zebră, vrea doi-trei băieți în primul ”11”. Saldanha e franc: ”Să-i spuneți președintelui că dacă se bagă în treaba mea, am și eu câteva recomandări pentru cabinetul lui de miniștri”, zice pe la interviuri.

Havelange își dă seama că s-a pripit. ”Ok, am scăpat de gloanțele ziarelor, dar asta ne trebuie, un nebun care să se pună cu primul om din stat?” Se culcă pe burtă, apucă pușca și se pitește la ”vânătoare”.

Cum poți zbura la prima abatere!

E 4 martie 1970. Pac, prilejul s-a ivit! Brazilia zice să-și mai tureze motoarele cu un ”amical” contra Argentinei. Înfrângere, și omul care până atunci păstorise o trupă cu 23 de goluri marcate și două primite, e pe făraș. Pe 14 martie, Saldanha e chemat la sediul CBF. Pe 17, capul său cade de pe eșafod. Mario ”Lobo” Zagallo este noul selecționer! Da, mai sunt fix 78 de zile până la marele turneu al omenirii (n.r – gongul partidei inaugurale, Mexic – U.R.S.S., este programat pentru 31 mai) dar Brazilia, dublă campioană mondială, face curat pe banca tehnică.

Prim plan cu Pele la Mondialul din 1970

Zagallo nu-i păduche flaușat. A ascultat imnul de 33 de ori, a fost coleg cu uriașele vedete. Însă are o problemă. Mare, mare de tot: Pelé vine de la Santos, Jairzinho de la Botafogo, Gérson de la Sao Paulo, Tostão de la Cruzeiro și Rivellino de la Corinthians. Toți aceștia poartă, la echipele de club, tricoul cu numărul 10. Cum poți pune 5 de 10 sub o singură umbrelă? A, când ai timp la dispoziție, da, parcă te mai poți juca aranjând piesele unui puzzle, dar acum? Hai să bem puțină apă și să ne gândim:

a) în 1966 campioana mondială en-titre a făcut-o lată, nici măcar n-a ieșit din Grupa 3, de unde au mers mai departe Portugalia și Ungaria;

b) e ultima strigare pentru ”Generația de Aur”, ceva de genul ”acum ori niciodată”;

c) ai fost ”uns” după un tehnician cu șase victorii și un eșec și toată lumea știe că a fost vorba despre o decizie politică, nici vorbă de una sportivă;

d) Junta Militară e la putere de puțină vreme, nu trebuie să arătăm și noi lumii că suntem ”miez” la nivel fotbalistic?

e) ai o trupă de super vedete. Da, ar trebui să fie floare la ureche, dar poți supăra pe careva din listă, poți lăsa pe careva acasă? NU!

Pe 29 aprilie, pe ”Maracanã”, partidă de prietenie contra Austriei. Carlos Alberto, Pelé și Gérson merg la Zagallo. ”Mario, n-ai teamă, pentru început ne ocupăm noi. Vom juca 4-4-2, dar îl suim pe Tostão și omul ne va creea spații pentru noi, toți ceilalți. Calm, da?” Félix – Carlos Alberto Torres, Britto, Piazza, Marco Antônio – Clodoaldo, Gérson, Rivellino, Rogério (Jairzinho) – Pelé, Tostão (Dario) este primul ”11”. Doar 1-0, gol Rivellino la aproape o oră de joc, dar rotițele prind a se unge.

Guanajuato și Guadalajara

Se merge în Mexic, la Guadalajara, în ”groapa cu lei”, ”Monumental Jalisco”, alturi de Anglia, România și Cehoslovacia. Diferență mare față de 1966, unde sud-americanii s-au prezentat fără vlagă. Istă dată, Claudio Coutinho, preparatorul fizic, îi urcase la 1.996 de metri, la Guanajuato, orășel liniștit, cu vreo 30.000 de suflete. Zile întregi de programe bazate pe faimosul ”test Cooper”, creat pentru astronauții americani.

”Știam ce doream”, avea să-și amintească Gérson, considerat ”creierul” echipei. ”Trei săptămâni perfecte, trei săptămâni de chin insuportabil”.

3 iunie, 4-1 cu Ceholsovacia. Pelé trage de la 50 de metri, chiar la început, fiind la un cioc de barză să-l învingă pe Viktor. ”A vrut să-i arate fostului selecționer Saldanha, omul care nu prea avea ochi pentru decar, că este sculă”, spuneau ziariștii. 1-0 cu Anglia lui Banks, Bobby Moore, Bobby Charlton ori Hurst, apoi superbul meci cu Dumitrache, 3-2.

Edson Arantes do Nascimento știe că are 30 de ani. Adică ultimul său turneu final. În 1958 ori 1962, deși a săltat trofeul deasupra capului, n-a jucat în toate partidele. Acum nu iartă nimic. ”Nu vreau să pierd niciun minut”, spune în vestiar. Meciul cu Peru. 4-2, cu două goluri în primul sfert de oră. Apoi întâlnirea magică cu Uruguayul, semifinala din 17 iunie 1970.

Da, au trecut 20 de ani de la ”Maracanazo” dar cea mai dureroasă înfrângere din istorie (n.r. – cei mai tineri ar putea vorbi și despre acel 1-7 de la Belo Horizonte, din 2014) încă e vie. Gérson, sătul de marcajul perfect al lui Montero Castillo, schimbă cu Clodoaldo. E 1-1. La vestiare Zagallo e de acord să mute-n schemă. Doamne, ce face Pelé! Cum sare peste balon, pentru a-l păcăli pe Ladislao Mazurkiewicz, polonezul din Uruguay, cel mai bun portar al turneului. Cea mai frumoasă ratare din toate timpurile.

Legendele Braziliei, Roberto Miranda, Jairzinho, Marco Antonio, Altair, Jair Marinho si Brito, in Germania, la Mondialul din 2006. Ei deveneau in ’70 campioni mondiali pentru a treia oara, castigand Cupa “Jules Rimet” 

Apoi, marea finală de pe ”Azteca”. Sunt peste 100.000 de suflete. Ce meci, cu Italia lui Ferruccio Valcareggi! Pelé lovește primul, ”cap de aur”, cu o detentă de manual. Boninsegna face 1-1, după o bâlbă în apărarea adversă. Apoi Gérson, cu stângaciul, Jairzinho (șapte goluri în turneu), cu ale sale diagonale, și Carlos Alberto, pe final. La golul de 4-1, nouă din cei 10 jucători de câmp muncesc la fază…Plus lucrăturile la croșetă ale lui Tostão ori Rivellino.

Brazilia este, pentru a treia oară în istorie, campioană mondială. ”Jogo Bonito” învinsese ”catenaccio”-ul. Cu alte cuvinte, Cupa ”Jules Rimet” pleacă, definitiv, la sud-americani acasă. ”A fost vârful carierei mele”, avea să declare într-un interviu, în 2016, marele Pelé. ”Înainte de turneul final, eram campion cu Santos. Doream să mă retrag. Apoi mi-am zis, <<De ce nu?>> Dacă a fost cea mai bună echipă din istorie? Habar nu am, nu pot spune eu asta. Doar mă uit câți jucători cu numărul 10 pe tricou am evoluat în acea finală. Atât!”

La Unibet gasesti o oferta completa privind pariurile pe fotbal din Spania. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe golgheter, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde, gratie sectiunii Action Betting, la agentia noastra gasesti cele mai bune optiuni, inclusiv inovativa functie care iti permite sa combini tipuri de pariuri multiple intre mai multe evenimente.