Pe la un 22 de ani, Hans-Max Gamper Hassing trecuse prin Barcelona, în vizită la al său unchi, Emili Gaissert, care viețuia aici. O cotea spre Africa, unde neguța niște afaceri cu zahăr. De obârșie era din Winterthur, dar, după ce muma i se prăpădise de tuberculoză, se mutase spre Zürich, de unde era tatăl său.

Pe la 12 ani, era ciclist bun. Niște probleme îl îndepărtaseră de pedale. Trecuse pe fotbal, căpitan la FC Basel, înainte de a fi considerat un excelent atacant la FC Excelsior. Se certse cu unii pe acolo, fondase FC Zürich. 1897 îl găsea la Lyon, practicant de rugby, la Union Athlétique. Omul ăsta mustea de sport.

Și uite-l la Barcelona, în 1899! Logic, nu poate sta locului. Se găsește cu mai mulți străini, de dimineața și până seara obosesc mingea în cartierul San Gervasio de Cassolas, unde șade. Pritocea, deja, în minte, ideea de a fonda un club de fotbal.

Pe 22 octombrie 1899 a publicat, în revista ”Los Deportes”, un anunț mic. Cere ești fiert pe fotbal, hai să ne vedem! O lună și o săptămână după, pe 29 noiembrie, pe strada ”Montjuic del Carme”, la numărul 5, apărea Futbol Club Barcelona. Culorile le împrumutase de la Basel, albastru și roșul acela ce bătea în ”granate”. Iar el devenise Joan Gamper!

Vreo patru ani a fost jucător, cu el pe gazon Barcelona avea să cucerească întâiul trofeu, Copa Macaya. Apoi a devenit președinte, în mai multe rânduri. În 1912 l-a semnat pe Paulino Alcantara Riestra, unul dintre cei mai mari jucători din istorie, poreclit ”Romprerredes” (n.r. – ”Cel care rupe porțile”), 369 de goluri la club.

Pentru că trupa evolua pe unde apuca, a scos bani din buzunar, ca să se înalțe o arenă ca la carte. De două ori. Prima, pentru stadionul de pe strada ”Industria”, ”L’Escopidora”, locul unde avea să se nască termenul de ”culers”, transformat, apoi, în ”cules”. A doua oară, un milion de pesetas, pentru faimosul ”Les Corts”.

Faimosul stadion ”Les Corts”, construit din banii lui Gamper, gazda Barcelonei înainte de ”Camp Nou”

Cu Jack Greenwell ca manager, Barcelona a devenit o trupă solidă. Doamne, ce fotbaliști: Alcantara, Sagibarba, Ricardo Zamora, Pep Samitier, Sesúmaga ori marele Platko, portarul cu o poezie-odă.

Dictatura l-a gonit de lângă propria creație

Apoi… Apoi a început declinul. Vremurile se schimbaseră. Pe 15 septembrie 1923, generalul Miguel Primo de Rivera, un dictator crunt, a preluat puterea în Spania, printr-o lovitură de stat. Doi ani mai târziu, la o partidă în onoarea unui faimos cor local, fanii Barcelonei au huiduit imnul național. Mai mult, au aplaudat, în picioare, ”God Save the King”, cântat de Orchestra Marinei Britanice, aflată acolo.

Primo de Rivera s-a enervat. A vrut să desființeze echipa. Finalmente, ”Les Corts” a primit șase luni de pauză. Gamper a fost obligat să renunțe la funcție și să plece în exil. Guvernul i-a pus patalama de ”conspiraționist” și de susținător al mișcării catalane. El, care deprinsese mai întâi graiul local, apoi limba lui Cervantes, suferea. I-au spus că dacă vrea să se întoarcă, să uite de FC Barcelona. A suferit și mai tare! Unii spun că umbla, seara, pe stradă, fără noimă.

Cinci ani teribili! În 1929, marea criză mondială îl lovește și pe el. Pierde tot. Problemele economice îl doboară. Ar vrea să revină cum poate lângă club, dar Primo de Rivera a insituit legea marțială pentru toți ”trădătorii”.

Pe 30 iulie 1930, Joan Gamper își trage un glonț în cap, pe strada Girona, la numărul 4, unde locuia.

Deși vremurile erau tulburi, la înmormântarea sa străzile Barcelonei au fost pline de oameni

E rândul catalanilor să sufere. Sicriul îi este purtat de către jucători, străzile sunt pline. Omul care le adusese bucurie ”fusese” sinucis.

Barcelona nu l-a uitat. Gamper a devenit primul sportiv cu stradă în oraș, pe 24 iunie 1934. Apoi, după venirea altui dictator la putere, generalul Franco, fondatorul echipei a fost dat uitării. Denumirea arterei a fost ștearsă, a redevenit ”Calle Cristantemos”. Abia în 1947 și-a recăpătat numele.

În 1955, catalanii au vrut să denumească noua arenă ”Joan Gamper”, în loc de ”Camp Nou”, dar Franco s-a opus din nou. Mai mult, autoritățile l-au sfătuit pe președintele de atunci al grupării, Miró-Sans, s-o lase mai moale. ”Dictatura s-a opus clar. Era vorba despre un cetățean străin, mort prin suicid, protestant, cu o ideologie liberală și susținător al catalanilor. Joan Gamper era un subiect tabu”, spune istoricul Manuel Tomas.

Abia prin 1966, președintele de atunci, Enric Llaudet a putut da denumirea ”Trofeul Joan Gamper”.

Anul acesta sunt nouă decenii fără Patriarh.

La Unibet poti urmari in direct toate meciurile sezonului si gasesti o oferta completa privind pariurile pe fotbal din Spania. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe golgheter, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde, gratie sectiunii Action Betting, la agentia noastra gasesti cele mai bune optiuni, inclusiv inovativa functie care iti permite sa combini tipuri de pariuri multiple intre mai multe eveniment