Cu peste 20 de ani în urmă, când fila calendarului arăta 22 iunie 1998, am mers pe ”Municipalul” din Toulouse, cu România mare, la Mondialul din Franța. 33.500 de suflete în tribune, meciul cu Anglia. Trupă de calitate puternică, cu Seaman prin poartă, G. Neville, Paul Ince, Beckham ori Shearer.

Vio Moldovan l-a făcut, din preluare, pe Tony Adams, am avut 1-0, Michael Owen a egalat, apoi, când toți dădeau să plece spre case, cu 1-1 pe tabelă, Dan Petrescu a dorit altfel: l-a găsit pe al său coleg, Graeme Le Saux, a strecurat mingea printre picioarele portarului cu care se duela în Premier League și s-a terminat 2-1 pentru noi. De reținut luna în care s-a jucat partida, iunie, și minutul în care am înscris golul decisiv: ultimul. S-a ieșit din grupă, ne-am vopsit, restul parcursului este cunoscut.

Vio Moldovan a înscris primul gol contra englezilor. Cel al lui Dan Petrescu va închide, pe final, partida

N-a trecut multă vreme și am dat iarăși peste supușii Reginei, de această dată la Euro, în 2000. Situație grea: meci de egalitate în primul joc, cu Germania, apoi Costinha ne-a învins în minutul 94, 0-1 cu Portugalia. E 20 iunie 2000, ”Pays de Charleroi”. Hagi este suspendat, aproape că urcă pe gardul ce desparte tribuna de gazon, banderola de ”căpitan” a trecut la Gică Popescu. Se joacă tare. Chivu și Dorinel Munteanu punctează pentru noi, Shearer și Owen pentru englezi.

Apoi se dictează lovitură de la 11 metri în favoarea tricolorilor. ”Regele” nu-i pe teren, băieții n-au tupeu. Atunci Ganea fură balonul, îl pune pe punctul cu var și face 3-2 în fața unui Emile Heskey ori David Beckham mult mai copt. Ce avem de notat e luna în care se petrece isprava, iunie, și minutul golului magic: ultimul.

Dorinel Munteanu se bucură de reușita din 2000, sub privirile lui Shearer

După 19 ani…

Anii trec. Mulți. Aproape 20, ca-n Dumas-tatăl. Naționala mare pare că se stinge, ușor-ușor, singura legătură cu ”Generația de Aur” rămânând un singur nume, Hagi. Vine calificarea băieților de la Under-21 și, apoi, Campionatul European din Italia. Meciul contra Croației e deja istorie. Urmează cel cu…Anglia. E 0-0 după o oră și 15 minute de joc. Apoi, toată lumea știe ce se petrece. E 2-2 în ’87. Florinel Coman iese la rampă.

Acum nu mai este…un singur gol decisiv, ci două, ambele în ultimele minute. Englezii nu mai știu ce să creadă. De peste două decenii evoluează contra noastră cu tot felul de naționale și, de fiecare dată, pierd în secundele de final: ”Bursucul”, ”Ganezul”, ”Mbappe”… Cârcotașii spun că ei au două doleanțe: vor să scoată ”Cireșarul” din calendar și, dacă se poate, să ”abolească” ultimul minut…