Pe 16 aprilie 2014, ”Mestalla”, stadionul Valenciei, mustea de lume. Se putea o finală mai frumoasă pentru Copa del Rey? Real Madrid, care, în semifinale, făcuse instrucție de front cu Atletico, 5-0 la general, primise 20.000 de bilete. FC Barcelona, 6-0 cu Getafe și 9-2 cu Levante, la fel. Cristiano, accidentat, nu era. În rest, toate piesele grele.
Așa, pentru frumusețea timpurilor de atunci, să rânduim și noi echipele: Casillas – Carvajal, Pepe, Segio Ramos, Coentrao – Di Maria, Modirc, Xabi Alonso, Isco, Bale – Benzema, cu Carlo Ancelotti pe bancă și Varane, Casemiro și Illarramendi intrați pe parcurs. ”Tata” Martino s-a prezentat cu Pinto – Dani Alves, Bartra, Mascherano, Jordi Alba – Neymar, Xavi, Busquets, Iniesta, Fabregas – Messi, iar Adiano, Pedro și Alexis Sanchez au apărut ceva mai apoi. Ca tortul să fie frumos ornamentat, Mateu Lahoz, localnic, urma să fluiere.
Să-i lăsăm, olecuță, pe jucători să se încălzească așa cum trebuie, ca la carte, să ne îndreptăm atenția asupra jucătorului cu numărul 15 de la catalani. E Marc Bartra. 23 de anișori, pare un tip cumințel, cu freză a la Coop. ”Igiena”, făcută cu peria.
De loc de pe lângă Tarragona, începuse treba la Espanyol dar, pe la 11 ani, se mutase la ”La Masia”. Debutase de Ziua Îndrăgostiților, în 2010, contra lui Atletico Madrid, dar, în sezonul 2012 – 2013 regretatul Tito Vilanova îi avea pe listă pe Mascherano, Song sau Adriano, așa că Mărcuțu nu prinsese decât 16 meciuri. Cu toate acestea, își prelungise înțelegerea cu FC Barcelona.
De la extaz la agonie în 20 de minute
Acum, pe ”Mestalla”, cu ”Tata” Martino pe bancă, începea primul său ”El Clasico” ca titular. Vă aduceți aminte, no? Di Maria, minutul 11, deschidere de scor. Apoi el, Marc Bartra, urcă în careul advers. Corner executat de Xavi, copilul e fix la punctul de la 11 metri, un pas înainte și doi înapoi, Pepe e în lumea lui și, da, Bartra egaleză, cu capul, un gol superb în poarta lui Iker Casillas. Se poate ceva mai tare la debutul într-un astfel de joc transmis în 148 de țări din lume? Gata, e aproape minutul 70, săbiile se vor băga în teacă, lumea așteaptă prelungirile, nu?
Finalul: Bale, care a alergat cu Bartra în spate aproape 60 de metri, marchează pe lângă Pinto. E golul victoriei
Apoi…Apoi e greu de descris ce s-a petrecut. Adică e treabă grea, de cărți ce descriu istoria fotbalului. Mai sunt cinci minute din timpul regulamentar. Fază în careul madrilen, pe respingere. Coentrao îl vede pe Bale. Galezul de 100.000.000 de euro se găsește în propria jumătate de teren. Preia.
”E obosit, aleargă de o oră și jumătate, unde să se ducă?”, gândesc mulți. În fața sa e Bartra. Nu intervine. Gareth calcă accelerația. Pleacă în fuleu, iese de pe teren, trece prin sufragerie pe la ”Tata” Martino, prin zona sa tehnică. Priviți, vă rog, chipul argentinianului care nu știe ce să creadă! ”Da, e greu să înțelegi cum poate alerga așa când mai sunt câteva minute de joc”, avea să recunoască antrenorul.
Marc nu bagă materiale, preferă lupta dreaptă. Caricaturile de atunci dăinuie și azi: atacantul iese de pe pământ, orbitează, revine, iar fundașul catalan tot nu se poate ține după el. Usain Bolt transformat în fotbalist o controlează când cu stângul, când cu dreptul.
Pinto, cel cu coada împletită, despre care răutăcioșii spun că a prins 31 de meciuri la FC Barcelona doar pentru că soția sa era bună prietenă cu Antonela, tovarășa de viață a lui Messi, e victimă sigură. Gol de 2-1. Gol de povestit nepoților. Gol de țipat să se audă în alte Galaxii. Expresul ce trece prin halta Buciumeni.
”Pentru mine a fost extrem de dur. Eram un copil venit din ligile inferioare, care acum evolua contra celor de la Real Madrid. Îi marcasem un gol lui Iker Casillas, am trecut de la extaz la agonie în fix 20 de minute. Dur, dur de tot!”, rememora Bartra. În tribune, Cristiano Ronaldo se îmbrățișează cu fanii.
Marc e întins pe gazon. Nu poate crede! Aude o voce. ”Hai, Bartra, scoal’ de jos, ești o mașinărie!” E vocea arbitrului Lahoz. În tribune e selecționerul Vicente del Bosque. Partida se termină. 2-1 pentru Real Madrid. Iker Casillas e primul la susținere. Catalanul nu uită, nici azi, asta.
Au trecut șase ani de atunci. Bartra nu poate spune că acela a fost meciul ce a decis plecarea sa de la FC Barcelona. A venit Luis Enrique. Fundașul a evoluat contra Angliei, cu naționala, apoi n-a fost convocat pentru derbyul cu…Real Madrid. S-a decis să accepte propunerea celor de la Borusia Dortmund. Acum e la Betis.
Gareth a fost mai mult accidentat. A contactat boala jocului de golf. Pe tabletă, în realitate… Când n-a mai prins lotul, nici n-a mai venit la stadion. Când l-a prins, dar n-a intrat deloc, niciun minut, s-a făcut nevăzut înainte de fluierul final. Dar dacă cineva, peste ani, îl va întreba dacă a fost fotbalist au ba, va putea răspunde așa: 58 de metri alergați cu 27 de kilometri pe oră. Cu mingea la picior. Plus gol!
