Se gândise de sute de ori! Gata! Avea să se retragă din fotbal! Ha, ha, bună gluma! Păi nici nu începuse bine, atârna în cui niște ghete neînvățate cu gazonul? Nu avea forță să mai continue. De un an de zile, da, fix de un an de zile, stătea prin spitale. Cât să continue?

Viața fusese crudă de la început cu Thiago Silva. Tatăl îl părăsise pe când avea cinci ani. Plecase și nu se mai uitase în urmă. El, ca orice brazilian, iubea fotbalul. Mersese la probe la Botafogo, marea echipă a marelui ”Mané” Garrincha, la Olaira, la Flamengo sau la Madureira. Apoi, din nou, la Botafogo. Degeaba! Când chiar credea că drumurile îi sunt barate, cei de la Barcelona – nu, nu echipa cea mare, ci una din Brazilia, apărută după chipul și asemănarea celei spaniole – pusese ochii pe el.

Obosea mingea la RS Futebol când un antrenor – Ivo Wortmann, venise la un meci. Omul avea ochi, prinsese trupa ”carioca” la Copa America, în 1975. L-a tras deoparte, la întrebat dacă nu vrea să vină alături de el, la Esporte Club Juventude, grupare pe care o pregătea. I-a prezentat și un manager, un portughez ceva, un tip la început de drum, Jorge Mendes. Da, acel Jorge Mendes!

Thiago a plecat într-acolo. Pe teren l-a găsit pe Naldo, viitorul mare jucător de la Werder Bremen ori Wolfsburg. Wortmann l-a tras în apărare – pe atunci juca mijlocaș – și acolo a rămas!

Thiago Silva a ”explodat” în fotbalul european la AC Milan

Mendes începuse să aibă conexiuni, așa că pentru 2,5 milioane de euro a ajuns la Porto. Nu s-a putut impune la prima echipă. De fapt, ca să fim drepți, n-a prins nici măcar o secundă în prima garnitură a ”dragonilor”. La B, da, vreo 14 partide. Oamenii voiau o reconstrucție după perioada Mourinho, plecat la Chelsea. Începuse să se simtă rău. Olecuță de amețeală, tuse. Portughezii nu prea aveau răbdare, așa că atunci când au auzit de un posibil împrumut la Dinamo Moscova, chiar l-au ajutat să-și facă bagajele.

Practic, de aici începe povestea.

Wortmann ajunsese tehnician la moscoviți. Ambii erau bucuroși de reîntâlnire: antrenorul și jucătorul. Numai că ceva părea că nu este în regulă. ”Mi-a stat inima când l-am zărit!”, avea să spună Ivo. ”Stătea în picioare, cu bagajul lângă, abia l-am recunoscut. Era efectiv deformat, umflat, cred că avea 10 kilograme în plus. Mi-a zis că e așa de la medicamentele pe care le luase, undeva la o tonă”, adaugă tehnicianul.

Pentru că timpurile sunt cum sunt, Dinamo nu-i face vizită medicală amănunțită, deși pare greu de crezut. Semnează așa, după ce felcerul îi ciocănește cu degetul cel mare genunchii. Poate că dacă-și făceau treaba ca la carte, i-ar fi depistat încă de pe atunci problemele. Moscoviții merg în stagiul de pregătire de dinaintea sezonului în Lisabona. Aici, Silva arată ”din ce în ce mai rău”, după cum spun chiar coechipierii. E momentul în care medicii dau diagnosticul: tuberculoză!

”Două săptămâni mai târziu și erai mort!”

Parșiva boală se prezenta ca o răceală: transpira noaptea, amețeli, dureri în piept, pierdere de greutate și o tunse continuă. Uneori, scuipa sânge. La sosire era dolofan, de la medicamente, acum abia putea să se țină pe picioare. Medicamentația a venit greu, după analize multe. Infecție bacterială, trebuia acționat pe toate planurile. ”Dacă ai fi venit cu două săptămâni mai târziu, acum erai mort!”, l-au ”încurajat” halatele albe.

”Mort?” Păi abia adunase 20 și puțin de ani. L-au pus pe perfuzii, fără ca cineva să intre sau să iasă de acolo, în afara personalului medical. ”Camera mică, minusculă, doar cu un  frigider și o baie de doi pe doi”, își aducea aminte Silva. Mama trebuia să vină din Brazilia, așa că l-au chemat pe Wortmann la ședință: ”Uitați care e treaba! Băiatul acesta, Thiago, are o gaură în plămân. Trebuie operat! Asta știți ce înseamnă, da, adio fotbal!”, i-au spus, direct, lui Ivo.

Omul adunase luni bune prin spital, nu mai lovise mingea de secole, era gata să intre sub bisturiu. Decisese să se lase de fotbal. De fapt, cruntă ironie, nici nu prea avea de ales.

Apoi, de peste ocean, precum un uragan, a sosit mama. ”Nimeni nu se atinge de băiatul meu! Nu-l operați!”, a urlat ea. Practic, dimpreună cu Mendes și cu Wortmann l-au ”furat” pe tânăr și l-au dus la Porto. Tot la spital. Citise că din ”afacerea” asta, cu tratament adecvat, se scapă în 12 săptămâni. Adică trei luni. El ajunsese la șapte și… nimic. Rugase o asistentă să tragă un scaun lângă pat și, printre branule și butoiașe cu glucoză, îi spusese mamei că se lasă de fotbal dacă iese cu bine.

Obosise, avea zeci de nopți de somn, cearcăne la ochi cât o semilună. Femeia nici n-a vrut să audă. ”Atunci, pe moment, mi-a venit să plâng! Dar cum îl susțineam dacă boceam?”, povestea, ea, peste ani. I-a zis că nici nu vrea să audă așa ceva, că va reveni pe gazon și că va ajunge un jucător mare.

Deși a ieșit accidentat în finală, Thiago Silva sărută ”urecheata”. Cu 15 ani în urmă voai să de despartă de fotbal…

Cele 12 săptămîni s-au transformat în 12 luni. Un an în care a simțit numai miros de dezinfectant și a văzut că mare pare din echipamentul colegilor de trupă este alb. Alb complet.

S-a întors în Brazilia, la Fuminense. ”La primul antrenament am avut senzația că sunt un om care învață, din nou, să meargă”. Restul se cunoaște: a devenit ”O Monstro”, a ajuns la AC Milan, PSG și Chelsea.

La un deceniu și puțin de la acele momente, băiatul cu branulă a câștigat Liga Campionilor.

La Unibet poti urmari in direct toate meciurile sezonului si gasesti o oferta completa privind pariurile pe fotbal din Spania. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe golgheter, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde, gratie sectiunii Action Betting, la agentia noastra gasesti cele mai bune optiuni, inclusiv inovativa functie care iti permite sa combini tipuri de pariuri multiple intre mai multe evenimente.