Pe când avea 14 ani, tatăl său îl trăsese deoparte. Calm, îi explicase că în familie treaba asta cu medicina era o tradiție ce nu putea fi încălcată,  că deși părea devreme făcuse vorbele la un spital din Barcelona, că unii dintre colegi se arătaseră chiar încântați să-l mediteze…

Din respect, Ricardo îl ascultase, dar gândurile îi zburau în alte părți. Foot-ball-ul făcea primi pași în Catalunya, deși unele echipe apăruseră cu ceva vreme în urmă. ”Vinovat” de asta era Francisco Armet de Castellvi ”Pakan”, cunoscut ca Armet Pakan.

Băiatul, deși fundaș, mângâia balonul ca nimeni altul și-l hipnotizase pe tânărul nostru. Așa că în 1916, după ce-și făcuse rodajul la Universitari SC, semnase cu Espanyol Barcelona. Portar. Zamora îi ajutase să cucerească titlul în regiune, apoi, cu tupeu, mersese la directorul sportiv să-i ceară mărirea simbriei. Fusese dat pe ușă afară…

Supărat, semnase cu FC Barcelona. Jack Greenwell, englezul, un tip care mânca sportul ăsta pe pâine, era antrenor. Trupă de 24 de carate, cu Paulino Alcántara, considerat, și azi, pe palier cu Messi, cu Josep ”Pep” Samitier, cu 184 de goluri marcate, cu Sagi-Barba, pui de bariton ori cu Felix Sesúmaga, marele basc ce avea să decedeze la doar 26 de ani, de tuberculoză. Trei Campionate ale Catalunyei, două Copa del Rey. Se purta cu șapcă pe cap și helancă.

”Mă apără de soare, dar și de adversari”, obișnuia să spună. Se ițea cu apărători, cu genunchiere, uneori se trăgea la pulovere albe, cu cămeși cu gulere impozante pe sub, alteori cu jachetă. Nu, nu mergea la chermeze așa! Așa apăra!

#RicardoZamora was born 120 years ago today.
Nicknamed El Divino, was noted for wearing a cloth cap and a white polo-neck jumper on the field. As a goalkeeper, he was primarily known for his athleticism, quick reflexes, shot-stopping abilities, large frame, and bravery in goal pic.twitter.com/LJ2Yc1aZ1o

— Retro football (@RetroFootball20) January 21, 2021

Așa apăra! ”Tras” la pulover cu anchior și cămașă cu gulere infinite

În 1920, tânăra echipă națională a Spaniei merge la Jocurile Olimpice de la Antwerp, în Belgia, cu Pichichi în lot. Ricardo Zamora e imperial. Atletic, reflexe incredibile, curaj aproape de nebunie. Se trece de Danemarca, de Suedia, de Italia, apoi 3-1 în finala ”mică”, contra Olandei. Cel mai bun goalkeeper al turneului. ”Ne-au crezut doar toreadori. S-au înșelat!”, spune. Nu știe că în țară au apărut, deja, versurile ”Uno a cero y Zamora de portero!” ori cimilitura ”Există doar doi portari: Sfântul Petru, în Ceruri, Zamora, pe Pământ”!

Coniac, țigări, bani lipsă, victorie cu Anglia

Dar portarul nu are toți biscuiții în pachet. Pentru că în el coniacul intra cum intră apa în deșert, la care asezona trei pechete de țigări pe zi, e rugat să o lase mai moale. Refuză, e amendat de către federațiune. Contra italienilor, cu 10.000 de suflete în tribune, altoiește un adversar și este eliminat. Baldini, așa se intitula căpriorul, îl lovise în genunchi. Îi luase aminte fața și… Singura dată când avea să plece mai devreme la vestiare. La întoarcerea în patria lui Cervantes, ”uită” să declare tonele de țigări aduse. E arestuit, apoi eliberat.

1922 îl prinde pe bară, suspendat un an. E în poartă la Espanyol. Îi trecuse supărarea, prima iubire nu se uită. Avusese, din nou, un lapsus, nu declarase niște mărunțiș.

Prinde echipa națională din nou. Pe 15 mai 1929 e în poarta Spaniei, la Madrid, pe ”Metropolitano”, meci amical cu Anglia. Iese pe o centrare, sternul îi este ciobit. Continuă să evolueze așa. Ibericii înving cu 4-3, prima echipă din afara Insulei ce învinge inventatoarea fotbalului. A doua zi, presa îl consideră un fel de erou național.

Real Madrid îl vrea. Scoate 100.000 de pesetas, sumă imensă la acea vreme. Lui i se acordă o primă de instalare. Inutil să mai scriem că aceasta nu se regăsește pe nicăieri în actele sale contabile. La Madrid, se zărește cu Jacinto Quincoces. În 1931-1932 pune mâna, la propriu, și îi ajută pe madrileni să cucerească primul titlu din istorie. Lângă ei parchează și Samitier și, sezonul următor, trofeul rămâne tot la Madrid.

Cu Barcelona, fosta lor gospodărie, dau piept pe ”Mestalla”, în 1936, în finala Cupei Spaniei. Ai lui evoluează multă vreme în 10, dar conduc cu 2-1. Și, pe final, vine faza aceea pe care țara întreagă o tot povestește. ”Pep” Escolà produce un balon, gata, e gol! Ba, nu! Ricardo Zamora e acolo! ”Spectatorii nu pot înțelege cum a apărat”, scriu ziarele… Între timp, prinde și Mondialul din 1938. Din nou, cel mai bun portar…

Mortul care a înviat pentru a fi arestat și eliberat!

Joacă pentru selecționata catalană dar spune că nu se va arunca în flăcări apărând naționalismul. Războiul Civil începe să muște din Peninsulă. În iulie 1936, cei de la ”ABC” anunță că republicanii l-au ucis pe marele Ricardo Zamora, un băiat cu 45 de meciuri la echipa națională. Spania, suferindă deja în primele zile de urgie, e în stare de șoc. Dar ”El Divino” e viu și nevătămat. Naționaliștii mizează pe asta, ies cu propaganda.

Supărați, republicanii chiar îl arestuiesc. Îl duc la ”Modelo”, la închisoare. I se pune patalamaua de ”catolic și monarhist”.  Dar Melchor Rodriquez Garcia, șef peste pușcării, află. Mai mult, grație stilului său pișicher, don Ricardo o avea ușoară printre gratii, jucând fotbal cu gardienii și învățându-i tainele portăritului. Ambasada Argentinei la Madrid intevine, Zamora scapă de cătușe.

Dar simte că locul său nu mai este în Spania, că viața îi e pusă în pericol. Fuge în Franța, unde se regăsește cu ”Pep” Samitier, la OGC Nice. Al Doilea Război Mondial n-a început, mai e vreme de fotbal.

W.R. (Dixie Dean) #Everton 1931-England v Spain at Highbury. Spanish keeper, Ricardo Zamora. pic.twitter.com/V8cQ7h9znK

— Kathleen (@oldpicposter) January 26, 2021

Zamora în acțiune

Dar naționaliștii nu-l uită. Îl asigură că totul e ok, revine în țară și, pe 8 decembrie 1938, se bagă la un Spania XI vs Real Sociedad.

Are 37 de ani, se trage spre banca tehnică. Preia pe Athletic Aviacion – viitoare Atletico Madrid – și cucerește primele două tiluri ale ”plăpumarilor”. Franco, dictatorul, îi atârnă pe piept o decorație, pentru ”merite politice”, dar nu e interesat.

Se mai bagă pe la Celta, două meciuri la echipa națională, pe la Espanyol, în două rânduri și asta e tot. Ibericii îl consideră, și azi, prima mare vedetă a lor, întâiul ”grande”. Cu mașină decapotabilă, cu mascotă – o păpușică din cârpă, plasată în poartă la fiecare meci.

Cu echipe dispuse să achite 7.000 de pesetas doar pentru a bifa un ”amical” contra lui Zamora! În memoria tipului cu șapcă și helancă, instituie ”Trofeul Zamora”, ce pleacă, sezon de sezon, către portarul cu cele mai puține goluri în Primera Division. Lângă miticul ”Sarria”, catalanii zămislesc o piațetă. Pun o placă pe care scrie doar atât: ”Ricardo Zamora. Portar de fotbal”. Lumea știa despre cine este vorba.

Se stinge la 77 de toamne. Catalanii nu vor să audă de Madrid. Îl aduc la ei. Repuzează în Cimitirul ”Montjuic”. De la a sa naștere s-au adunat, recent, 120 de ani.

La Unibet poti urmari in direct toate meciurile sezonului si gasesti o oferta completa privind pariurile pe fotbal din Spania. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe golgheter, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde, gratie sectiunii Action Betting, la agentia noastra gasesti cele mai bune optiuni, inclusiv inovativa functie care iti permite sa combini tipuri de pariuri multiple intre mai multe eveniment